| Stiinta pierduta a lui Zamolxis - partea I
Aflat intr-o vizita in India, in 1868, colonelului englez James Churchward i s-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o "biblioteca" de tablite de piatra scrise in limba Naacal, care dezvaluiau existenta a unui vast continent in mijlocul Oceanului Pacific. Documentele atestau ca numele respectivului continet era Mu (ceea ce in traducere inseamna "Pamintul-mama"), acesta gazduind o civilizatie infloritoare si incredibil de avansata pentru o epoca istorica aflata cu zeci si sute de mii de ani in urma. Stiinta locuitorilor continentului Mu era cu mullt mai avansata decit ceea ce cunoastem noi astazi, printre altele acestia avind abilitatea de a manipula gravitatia. In concordanta cu tablitele Naacal, omul a aparut pentru prima oara pe Pamint in continetul Mu, acum 200 de milioane de ani. In cele din urma continentul Mu (rebotezat ulterior Lemuria de catre naturalistul englez Philip Sclater deoarece acesta a considerat ca speciile de lemurieni au evoluat initial acolo), s-a scufundat in urma unui cataclism provocat de emisii de gaze inmagazinate in caverne uriase aflate sub fundul oceanului. Din fostul continent Mu, au ramas pina in ziua de astazi numai Australia si citeva insule, printre care Hawaii, Tonga si Insula Pastelui. Este interesant de notat faptul ca in limba nativa a locuitorilor din Hawaii se regaseste si astazi numele de "Mu" atribuit legendarului continent din care insulele lor au facut odata parte. In concordanta cu cercetarile colonelului Churchward, locuitorii continentului erau monoteisti, practicind cultul Soarelui, acesta fiind considerat ca o expresie fizica a Divinitatii (Divinitatea fiind Soarele spiritual care nu se poate vedea). Soarele era reprezentat printr-o stea cu opt colturi (care se poate inscrie deci, intr-un octagon), cu un cerc in mijloc. Tot dupa marturia colonelului Churchward, insusi blazonul regal al tarii Mu, avea drept simbol steaua cu opt colturi si o cruce in interiorul acesteia. Se pare ca steaua cu opt colturi, precursoarea octagonului, descoperita de colonelul James Churchward in arhivele religioase din India, este unul dintre cele mai vechi simboluri Solare din lume, vechimea acestui simbol atestata in documente, fiind de 35.000 de ani B.C.
Este de necontestat faptul ca cea mai grandioasa civilizatie care s-a dezvoltat in emisfera Vestica si una dintre cele mai marete care au evoluat vreodata pe Pamint, a fost cea mayana. Dovezile arheologice si sursele istorice atesta ca asa-numitii indieni Maya sint o populatie mongoloida care a parasit Asia in doua valuri, cu 28.000 si 12.000 de ani in urma, a traversat strimtoarea Bering si continentul Nord American, stabilindu-se in final in America Centrala, pe teritoriul care astazi este impartit intre Mexic, Honduras, Belize si El Salvador. In parte aceleasi surse si in plus cele oculte, acrediteaza ideea ca acestia ar fi fost initial o populatie refugiata din Atlantida, continentul scufundat cu 12.000 de ani in urma in apele oceanului Atlantic. Cert este ca mayanii au dezvoltat un sistem de scriere hieroglifica care nici macar astazi nu a putut fi descifrat in totalitate, sisteme matematice, astronomice si astrologice complexe, precum si un calendar atit de exact, incit acesta poate indica cu precizie orice zi dintr-o perioada de 370.000 de ani.
De fapt, mayanii (ca si urmasii acestora, aztecii, ca de altfel intreaga populatie de amerindieni a Americii Centrale) foloseau doua calendare diferite. Un calendar solar dupa care se orientau cei care se ocupau cu agricultura, legile si finantele. Acesta era alcatuit din 18 luni de cite 20 de zile fiecare (insumind asadar 360 de zile), plus 5 zile la sfirsitul anului, considerate de altfel nenorocoase. Anii bisecti erau ignorati pentru un interval de 52 de ani, la sfirsitul caruia se adaugau 13 zile (recuperindu-se astfel zilele ignorate), si intregul ciclu se relua de la inceput. Cel de-al doilea calendar, numit "calendarul sacru", era cel dupa care se desfasurau evenimentele religioase, festivalele si prezicerile, fiind alcatuit din 13 saptamini a cite 20 de zile fiecare, cu un total deci, de 260 de zile. Atit calendarul civil, cit si cel religios erau urmate in paralel, ajungindu-se ca acestea sa aiba aceeasi pozitie unul fata de altul la sfirsitul unui interval de 52 de ani.
In 1952 a fost descoperit la Palenque in Mexic, un mormint (de fapt singurul de acest fel din intreaga America Centrala) a carui constructie este foarte asemanatoare cu cea a asa-zisului mormint al lui Cheops aflat in Marea Piramida de la Giza din Egipt. Se presupune ca mormintul este al lui Pacal Votan, despre care legendele mayane povestesc ca ar fi fost un initiat care a descins in peninsula Yucatan, aducind cu el fantastice cunostinte universale. Pe piatra care acopera sarcofagul se afla sculptata o scena care il infatiseaza pe eroul mayan in ceea ce pare a fi un vehicol spatial, asemanator unei cabine de avion sau navete spatiale din zilele noastre.
Intre nenumaratele vestigii mayane s-a mai descoperit un basorelief format din trei cercuri concentrice. Cercul exterior este alcatuit din 20 de hieroglife mayane, iar urmatorul din 13, cele doua reprezentind asadar calendarul sacru mayan. In sfirsit, cel de-al treilea cerc este alcatuit din opt grupuri de cite trei linii, unele continue, altele discontinue, aranjate sub forma unui octagon. In mijlocul octagonului se gaseste un insemn (asemanator simbolului Yin - Yang chinezesc), simbol numit Hunab Ku si care tradus inseamna "Cel care confera miscare si masura". Hunab Ku este, in simbolistica mayana, centrul galactic, centrul Caii Lactee, de unde este emisa energia care parvine atit Soarelui (steaua centrala a sistemului nostru solar), cit si Pamintului. Termenul de "miscare" (incorporat in numele simbolului) se refera la propagare, iar cel de "masura", la ritm si periodicitate - stiut fiind faptul ca diversele forme de energie se propaga in ritmuri diferite, fenomen care da nastere la configuratii energetice variate.
In Muzeul National de Antropologie din Mexico City se afla expus un calendar solar aztec, un basorelief sculptat pe o piatra circulara cu un diametru de 3,7 metri si cu greutatea de 25 tone, care a fost descoperit in zona orasului respectiv in anul 1790. In partea centrala a calendarului se afla fata zeului solar Tonatiuh, aceasta fiind inconjurata de 4 dreptunghiuri. In dreptunghiurile respective sint reprezentate incarnarile anterioare ale zeului Soare. In sistemul cosmogonic mayan era acrediata ideea ca 4 lumi diferite ar fi existat inaintea celei prezente. Lumile anterioare, impreuna cu incarnarile zeului Soare, ar fi fost distruse de catastrofe in urma carora specia umana aproape ca a disparut de pe fata planetei. In primul dreptunghi (asociat cu punctul cardinal Vestic) este sculptat capul unui jaguar, deoarece prima lume a fost distrusa de 4 jaguari, jaguarul fiind o reprezentare - in conceptia mayana - a Zeului Creator Tezcatlipoca. Cel de-al doilea dreptunghi (asociat cu Nordul) il infatiseaza pe Sarpele cu pene, "Zeul celor 4 Vinturi", deoarece a doua civilizatie a planetei a fost distrusa de uragane cataclismice. Cel de-al treilea dreptunghi (asociat cu Estul) infatiseaza un dragon, "Zeul celor 4 fulgere si trasnete" care a distrus a treia civilizatie umana. Si in sfirsit, al patrulea dreptunghi (asociat cu Sudul) infatiseaza o sopirla, "Zeul celor 4 ape", deoarece ultima civilizatie a fost distrusa de un potop cataclismic care a durat 52 de ani si din care au scapat doar un barbat si o femeie, desigur cu scopul de a continua evolutia speciei umane. Este interesanta aceasta alegorie a carei ultima parte aminteste de legendarul potop al lui Noe descris in Vechiul Testament si de tragedia locuitorilor continentului Atlantida scufundati in apele oceanului acum 12.000 de ani, ai caror urmasi directi, mayaşii se pare ca au fost.
Cel de-al cincilea Soare, reprezentat in mijlocul calendarului, este "Soarele celor 4 cutremure" si prevesteste sfirsitul civilizatiei actuale in urma unor curemure cataclismice, atit de puternice cum nu au mai fost vreodata pe aceasta planeta, si care vor veni de undeva din partea de Vest. Este foarte straniu si un semn de rau augur, faptul ca extrem de precisul calendar mayan care incepe numaratoarea anilor prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 B.C., se opreste la data de 21 Decembrie 2012 A.D. Aceasta perioada insumeaza 5125 de ani, durata a 13 baktuni sau a unei asa numite epoci creatoare.
Probabil ca exista pe undeva o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayan si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament care prevesteste aparitia, la sfirsitul mileniului al doilea, a "unui cer nou si unui pamint nou, pentru ca cerul dintii si pamintul dintii pierisera si marea nu mai era". Calendarul mayan prezinta 21 Decembrie 2012 ca data la care va avea loc colapsul tehnologic total si sfirsitul actualei civilizatii.
Mai sigur este insa faptul ca exista o similitudine intre miturile cosmogonice si antropologice mayane si cele Tibetane. Astfel, in Doctrina Secreta Tibetana (pastrata cu mare grija si transmisa de mii si mii de ani din generatie in generatie), se atesta existenta, pina la ora actuala, a 5 rase si civilizatii umane - primele 4 disparute, fiecare la rindul ei, in urma unui cataclism devastator. Doctrina Tibetana se afla in contradictie totala cu teoria Darwinista, conform careia omul a evoluat din maimutele antropoide.
Ceea ce sustine aceasta este ca omul a aparut pe Pamint in forma lui fizica, materiala, cu mult mai multe milioane de ani in urma decit sustin teoriile stiintifice contemporane. Primele doua rase umane au fost imateriale si asexuale. Doar a treia rasa a capatat corp material si sex diferentiat, aceasta rasa fiind cea a lemurienilor (locuitorii continentului Mu din Pacific), ai caror urmasi sint in ziua de astazi indigenii arborigeni ai Australiei si rasele de culoare raspindite pe intreaga suprafata a globului.
Cea de-a patra rasa a fost cea a atlantizilor, urmasii directi ai acestora fiind astazi toate rasele mongoloide (respectiv asa-zisele "piei rosii", ameri-indienii din cele doua continente americane, eschimosii, precum si intreaga populatie de culoare galbena din Asia), de asemeni rasele semitice si cele albe. Datorita eruptiilor vulcanice si jocului placilor tectonice (cauzate de schimbari ale cimpului electro-magnetic al Pamintului), continetul Atlantid a suferit de doua ori, in ultimii 800.000 de ani, modificari ale formei si reducerea dimensiunilor, devenind dintr-un continent de marimea aproximativa a celor doua Americi de astazi, practic o insula izolata in Oceanul Atlantic. Pentru ca in final, respectiv in anul 9564 B.C., sa aiba loc ultimul cataclism in urma caruia acesta s-a scufundat, ducind cu el in adincuri o populatie numeroasa, invataturi esoterice si realizari tehnologice inimaginabile. Atlantizii au posedat aparate de zbor cu care au calatorit pe uscat, in apa, in aer si in Cosmos, de asemenea au intrebunitat sisteme de comunicatii si forme de energie care pentru civilizatia noastra sint (cel putin aparent), inca necunoscute, cum ar fi neutralizarea gravitatiei. Cu ajutorul acestei metode, a fost construita Marea Piramida de la Giza din Egipt, de exemplu, samd.
Piscurile muntoase ale fostului continent Atlantid au devenit ceea ce cunoastem astazi sub numele de insulele Azore din dreptul Portugaliei, iar insulele Bimini din apropierea Floridei sint fostele piscuri muntoase ale insulei Poseidia care a apartinut cindva continentului Atlantid.
In sfirsit, a cincea rasa umana este cea a aryenilor sau caucazienilor, care a aparut tot in Atlatida, acum citeva sute de mii de ani si s-a rapindit ulterior pe celelalte continente, dind nastere la ceea ce cunoastem astazi sub numele de popoarele Indo-Europene si descendentii acestora.
Aceasta este pe scurt, foarte pe scurt, povestea zbuciumatei istorii si a evolutiei omului pe Pamint - cel putin in conformitate cu Doctrina Secreta Tibetana. O mare parte a invataturilor esoterice Tibetane multi-milenare au fost confirmate - cu o limita oarecare de plus si minus - de catre cercetari stiintifice (care atesta, spre exemplu, cel putin trei schimbari ale polilor magnetici ai Pamintului in ultimii 900.000 de ani, cu repercursiuni dramatice asupra scortei terestre, climei si biosferei), descoperiri arheologice si subacvatice, distributia florei si faunei, marturii istorice, scrieri ale anticilor (cum ar fi cele ale lui Plato), sute si mii de legende si mituri ale popoarelor din jurul lumii, memoria colectiva a oamenilor, invataturile esoterice ale Teosofistilor, ocultistilor, marturiile clairvoyantilor - printre care si Edgar Cayce (numit si "profetul care doarme"), cel mai mare clarvazator al secolului XX, samd.
Luind in consideratie ordinea cronologica in care octagonul apare in cultura diferitelor popoare din jurul lumii, urmatoarea mare civilizatie care l-a incorporat, a fost si este cea chinezeasca.
Daca este sa dam crezare diferitelor surse care sustin ca poporul chinez este, asa cum a fost si cel mayan, urmasul direct al celui atlantid, apare pe undeva ca o concluzie de bun simt ca octagonul, impreuna cu paternul energetic, cu sistemele astronomice, astrologice si filozofice adiacente, nu reprezinta vreo "inventie" recenta, ci este o mostenire preluata direct de la civilizatia atlantida.
O veche legenda chinezeasca povesteste ca in urma cu aproape 5000 de ani, la inceputurile civilizatiei chineze, Fu Hsi, primul dintre cei cinci imparati mitici ai Chinei, a vazut iesind din apele Riului Galben o broasca testoasa pe carapacea careia se aflau semne ciudate, o colectie de opt hieroglife dispuse intr-un cerc in mijlocul careia se afla o a noua hieroglifa.
Fiecare hieroglifa era alcatuita din trei linii, unele continue, altele discontinue. Cum in acele zile broasca testoasa era considerata un simbol sacru, imparatul Fu Hsi a luat in seama mesajul, l-a descifrat si astfel octagonul a aparut in cultura chineza. Cele noua hieroglife au fost asociate, fiecare cu cite un numar, iar octagonul a fost numit "Ba Gua" sau "patratul magic". Denumirea de "magic" i-a fost atribuita deoarece in orice directie se adunau cele noua numere dispuse octagonal, suma finala era intotdeauna 15.
Intre toate sistemele religioase majore ale Chinei antice (Confucianismul preocupat cu societatea umana si responsabilitatile membrilor ei, Buddhismul - religia salvarii si Taoismul preocupat cu armonia dintre om si natura) filozofia octagonului si-a gasit cel mai apropiat corespondent in filozofia Taoista. Astfel, la sfirsitul dinastiei Chou, in secolul 3 B.C. a fost fondata scoala Yin - Yang sau "scoala principiilor opuse", care sustinea ca armonia interioara poate fi obtinuta numai dupa ce umanitatea a ajuns la un echilibru intre ea insasi si fortele naturale, legile Universale. Un alt important set de notiuni asociate cu scoala Yin - Yang, a fost cel al celor "5 faze de evolutie", respectiv apa, focul, metalul, lemnul si pamintul. Rind pe rind, alte corespondente au fost gasite si atribuite macro-Cosmosului si micro-Cosmosului, respectiv puncte cardinale, directii spatiale, anotimpurile anului, culori, animale, sisteme si organe din corpul uman, cele cinci simturi, samd.
Simbolul Yin - Yang care a fost incorporat in centrul octagonului, arata ca o alta varianta a simbolului Hunab Ku, cel care reprezenta centrul galactic in sistemul astronomic mayan. De-a dreptul ciudata aceasta coincidenta intre doua simboluri apartinind unor culturi aflate la mari distante in timp si spatiu, nu-i asa?... Cele 8 grupuri a cite 3 linii descoperite de Fu Hsi pe carapacea broastei testoase au devenit ulterior baza uneia dintre cele mai vechi si grandioase carti clasice de intelepciune Orientala, I Ching sau "Cartea schimbarilor". Conceputa acum 5000 de ani de acelasi imparat legendar, I Ching a fost si este considerata de catre filozofi, politicieni, yogini, ocultisti, matematicieni si oameni de stiinta, o inmanunchiere a principiilor Universale fundamentale. Ceea ce Fu Hsi a facut, este practic un set de permutatii matematice binare din care au rezultat 64 de combinatii, la care ulterior alti invatati - printre care unul dintre fondatorii dinastiei Chou si Confucius - au adaugat versuri, comentarii si interpretari. I Ching este folosit si ca oracol, pentru previziunea viitorului si aflarea raspunsurilor la diferite intrebari.
In anul 1953 a fost descoperit codul genetic, secventa bazelor de nitrogen din acidul dezoxiribonucleic (DNA). Secventa respectiva confera instructiunile pentru sinteza proteinelor prin determinarea secventei amino-acizilor care compun proteinele. In DNA sint 4 feluri de baze de nitrogen: adenina, guanina, citozina si timina. Fiecare amino-acid este reprezentat de o serie de trei baze care constituie un codon si exista nici mai mult, nici mai putin decit 64 de combinatii posibile de codoni. Codul genetic este universal. In toate formele de viata care au fost studiate pina acum, de la bacterii pina la om, aceiasi codoni determina aceiasi amino-acizi.
Ceea ce constituie, insa, surpriza surprizelor este corelatia care exista intre codul genetic si I Ching. Cele 64 de combinatii elaborate de legendarul imparat chinez acum 5000 de ani sint identice cu cele 64 de combinatii de codoni care dicteaza toate formele de viata pe Pamint! In mod similar, in calendarul sacru mayan (care reprezinta si acesta o permutare a celor 13 numere cu cele 20 de simboluri sacre, din care rezulta 260 de combinatii), matrixul, unitatea centrala este constituita din 64 de combinatii si identica atit cu I Ching-ul, cit si cu codul genetic. Luind in consideratie atit calendarul mayan, cit si octagonul chinezesc cu simbolul Yin - Yang (care ambele incorporeaza simbolul centrului galactic si codul genetic planetar), nu putem decit sa ajungem la concluzia ca atit mayanii, cit si vechii chinezi cunosteau faptul ca adevarata sursa a vietii este centrul Caii Lactee aflat la 25.000 de ani lumina de Pamint. Din centrul Caii Lactee sint transmise prin intermediul Soarelui care actioneaza ca punct focal, toate informatiile care dicteaza unda vietii pe Pamint.
Octagonul, I Ching-ul si filozofia Taoista au generat un sistem de Astrologie - Numerologie, numit Feng Shui (termen care in traducere inseamna "vint" si "apa"). Astfel, pe baza octagonului, a "patratului magic" s-a dezvoltat un sistem astrologic - numerologic pe care personal, il gasesc de o mare finete si o acuratete incredibila, calitati pe care sistemele Vestic si Hindus nu le au. Diferenta de acuratete se explica prin faptul ca Astrologia Vestica de exemplu, masoara numai influenta corpurilor celeste asupra vietii pe Pamint, pe cind sistemul Feng Shui ia in consideratie si energiile globului terestru.
Pe scurt, acesta este principiul sistemului Feng Shui: energia chi generata in centrul galactic (reprezentata prin simbolul Yin - Yang aflat in mijlocul octagonului) ajunge la Soare si Pamint dupa ce este "filtrata" de 9 stele: cele 7 stele care alcatuiesc constelatia Carul Mare, steaua Polaris si steaua Vega. Cele 9 stele sint reprezentate, 8 din ele de cite un grup de trei linii dispuse pe laturile octagonului si una in mijloc.
Va veti intreba desigur, de ce tocmai aceste stele din puzderia milioanelor care alcatuiesc Calea Lactee. Raspunsul este destul de simplu si are la baza o explicatie Astronomica - Astrologica. Respectiv in fiecare an, in momentul equinoxului de primavara Pamintul nu se regaseste niciodata in aceeasi pozitie in care a fost in anul precedent deoarece exista o "intirziere" de 50 de secunde pe an. Aceste 50 de secunde fac in 72 de ani un grad, iar in 2160 de ani 30 de grade, ceea ce reprezinta un semn zodiacal. Rezulta astfel ca Pamintul parcurge cele 12 semne zodiacale in 25.920 de ani (2160 x 12), interval cunoscut sub numele de Marele An, Anul Sideral sau Anul Cosmic. Cele 12 semne zodiacale sau 12 luni (a cite 2160 de ani fiecare) sint cunoscute sub numele de Marile Luni, intervalele de 72 de ani sint cunoscute sub numele de Marile Zile, iar fenomenul in sine este cunoscut sub numele de procesiunea echinoxurilor.
In ultimii 2000 de ani Pamintul a parcurs semnul zodiacal al Pestilor, iar acum ne apropiem de intrarea in semnul Varsatorului. De fiecare data cind Pamintul traverseaza un nou semn zodiacal, axa sa se indreapta spre o alta stea polara sau constealtie care indeplineste rolul stelei polare. Astfel, in ultimii 2000 de ani, steaua polara a fost Polaris din constelatia Carul Mic (sau Ursa Minor), iar cind vom parcurge epoca Varsatorului axa Pamintului se va indrepta spre constela-tiile Andromeda si Perseus. Cu 4000 de ani in urma, pe cind Pamintul se afla in Berbec, axa sa se indrepta spre constelatia Carul Mare, iar in urma cu 12.000 de ani, tocmai in timpul scufundarii continentului Atlantida sau al Biblicului potop al lui Noe, axa Pamintului se indrepta spre steaua Vega din constelatia Lyra.
Se spune ca Astrologia Feng Shui a inceput sa se dezvolte cu nu mai mult de 5000 de ani in urma, lucru numai pe jumatate adevarat. Da, a fost "relauta" acum 5000 de ani, fapt dovedit de prezenta intre cele 9 stele, a constelatiei Carul Mare care servea drept stea polara la acea vreme. Pe de alta parte insa, prezenta stelei Vega care fost steaua polara acum 12.000 de ani, tradeaza originea si vechimea acestui sistem astrologic. Astrologia Feng Shui, ca si octagonul de altfel, sint mult mai vechi de citeva mii de ani, sint o minunata zestre lasata civilizatiei actuale de catre grandioasa civilizatie atlantida care a disparut aproape fara urme si odihneste acum pe fundul oceanului Atlantic.
|
