Hoinar prin lume

Reply|

Lumea misterelor...

« Older   Newer »
Cocolina
icon12  view post Posted on 2/10/2011, 17:49 Quote|




Piramida holografica din Ceahlau


Piramida holografica din Ceahlau - intre mister si lectie de sinceritate - Imaginea piramidei .

Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti.(Nicolae Gane)
Au trecut mai bine de 5 ani de când am fost sa văd pentru prima dată straniul fenomen. De atunci am oscilat intre obsesia de a sti ce-i acolo si firescul aparitiei anuale dar despre care nu ştiau nici cei ce petrec mai mult timp pe Ceahlău (cabanieri, meteorologi) , deci nu prezenta la momentul respectiv un interes special.Anul acesta (2008) la inceputul lunii August am urcat pe varful Toaca de 3 ori pentru a fi mai aproape si eventual a înţelege ce-i acolo, efort rasplatit cu generozitate.


Imaginea apare in acelaşi loc, dar pentru a fi clara si tridimensionala trebuiesc îndeplinite câteva condiţii simultan:


Fenomenul are loc la răsăritul soarelui si durează cam o orăSoarele trebuie sa răsară dintr-un anume loc, altfel spus in fiecare zi se formeaza umbra în alt loc, doar in preajma zilei de 6 August (a 49 zi dupa solstitiul de vara) este in pozitia potrivita.La rasarit si imediat dupa trebuie ca spre est sa nu fie nori, razele soarelui sa nu fie obturate.Prezenţa unui "ecran de proiecţie" pe care să se formeze imaginea tridimensională , "ecran" format din aerosoli (patricule fine solide) şi apă în suspensie (ceaţă, nori), dar cu o densitate ce permite totusi trecerea luminii


Să aibă loc fluorescenţa oxigenului sub actiunea razelor ultraviolete, astfel imaginea compusa este albastruie cu feţele în diferite nuanţe.Imaginea piramidei atunci cand sunt indeplinite condiţiile amintite:


Eu îmi explic fenomenul din punct de vedere optic ca fiind o compunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei.. In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub acţiunea razelor solare dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca în orice zi senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi).În această perioada, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele sunt unite in vârf, sunt legate ca într-un "buchet"si se creează imaginea magnifica tridimensionala cunoscută. În alte zile fiecare formă de relief face propria umbra firesc dupa legile fizicii.
Imaginea piramidei la 13.08.2008:


Daca asta nu e de ajuns pentru a produce o profunda impresie, fenomenul de refracţie a razelor solare in jurul formelor ce se afla pe varful Toaca duce la formarea un halou multicolor, un fel de curcubeu sferic. Te vezi de acolo sus oglindit pe varful virtual al umbrei piramida invaluit in aure multicolore. Este o minunăţie ce se repetă an de an..Am facut fotografii si inregistrări video în zilele de 1, 6 si 13 August. Se poate vedea clar cum se mişcă umbrele, se adună, apoi se despart in funcţie de miscarea punctului de rasarit (soarele se misca cu aproximativ 1 grad pe zi).Din punct de vedere fizic, al opticii clasice deşi e o problema complexa, poate fi solutionata. Intervin totusi intrebari de tipul: cum e posibilă o asemenea coincidenţă ce are loc in ziua Soarelui ( stravechea sarbatoare pagana) peste care este suprapusa Schimbarea la Fata (sarbatoare creştina) si de ce e Muntele Ceahlau aşa sfant, are si hram in aceasta zi exact ca o manastire creştin-ortodoxa.


Umbra la solstiţiu (22.12.2006) :


Prea bine sunt îndeplinite condiţiile astronomice (mişcările pământului pe orbită) aşezarea stâncilor in locul ideal, anotimpul (probabilitatea mare de a fi atmosfera potrivita). Gandul evident ca zboara la teoria construcţiei artificiale a intregului complex, sustinuta si de studii geologice.Omul este o fiinta cu raţiune si simţire aşa ca este corect să amintesc de starea euforica a noastra a tuturor celor aflati acolo in acea superbă zi, stare ce doar poate fi traită şi nu studiata.O frumoasă legenda spune ca cei care se intalnesc pe muntele sfant Ceahlău rămân legaţi într-un fel sau altul, pentru totdeauna.

 
Top
Cocolina
view post Posted on 3/10/2011, 16:50 Quote|




In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure. O veche legenda indiana spune ca ar trebui sa fie 13 pentru a se schimba complet lumea. Unii cercetatori spun ca cel de-al 13-lea si cel mai mare craniu a fost deja descoperit, altii afirma ca nu se stie inca nimic despre el. De fapt, arheologii si cercetatorii incearca in zadar de multi ani sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata la aproximativ 1.000 de ani si nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Cristalele si craniile constituie o alaturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor.De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune ca oamenii acestei rase avansate foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica.In practica medicala a multor culturi stravechi, se regaseste portul la git al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli.Astazi, datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sint folosite pentru a transmite si amplifica energiile in multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu si in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat.In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sint folosite numai in practicile magiei negre. Imbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamintene superioara fiintei umane.O legenda indiana a incitat numerosi cercetatori In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, in mijlocul caruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sint pietrele cunoasterii, iar cind vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cind va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteste vechea legenda indiana.Intr-adevar, incepind din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate. La ora actuala, ele se afla in unele colectii particulare sau sint expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. Desi la inceput au fost privite ca niste opere de arta create de stramosii nostri, dupa ce s-a aflat legenda indiana, numerosi cercetatori au inceput sa se intereseze mai indeaproape de aceste cranii.Cert este ca specialistii in prelucrarea cristalelor afirma cu tarie ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic.
Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cind un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil, avind in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a afirmat John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena.Modul de faurire a craniilor releva o tehnica nemaiintilnita pe Pamint.O alta constatare de senzatie este ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: Dupa ce ca sint facute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu miinile, lucru posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, avind in vedere duritatea materialului si complexitatea obiectelor, a mai spus doctorul Rowen.Specialistii au incercat sa determine cu exactitate vechimea acestor obiecte misterioase. Insa fiecare metoda folosita a indicat o cu totul alta datare: de la 1.400 de ani, pina la 36.000 de ani.
Tot ce pot face cercetatorii este sa astepte si descoperirea celui de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumina in acest mister. Unii spun ca el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atentie, altii ca nu se stie inca nimic despre el. In opinia specialistilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sint obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai priceputi sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discutii contradictorii in privinta unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1924.Mitchell-Hedges a condus o expeditie la ruinele unei localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautind probe in ceea ce priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a gasit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioara a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost insa descoperita trei luni mai tirziu, la citiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun ramas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce priveste structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei.Cercetarile de mai tirziu si studiile minutioase asupra craniului efectuate de catre specialistii de la British Museum i-au dus pe acestia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era fictiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in 1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii implinea 17 ani.La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, citeodata se abureste usor, existind chiar momente cind in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple.
Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit in Canada, a efectuat mai multe turnee in care incerca sa-i convinga atit pe oamenii de stiinta, cit si pe cei de rind ca intr-adevar acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca detine puteri miraculoase.Realizarea de catre oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibilaCraniul Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cintareste aproximativ 6 kilograme. Exceptind unele anomalii de la oasele pometilor, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modeleaza, mai degraba, craniul unei femei.Craniul Mitchell-Hedges a fost indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize efectuindu-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetatorilor li s-a parut cu atit mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cit toate indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat impotriva axei cristalului. Cercetatorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa.Aceasta presupunere nu a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile.Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta umana a unei forme atit de complexe si intr-o maniera desavirsita precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta parea ca a luat foc, isi schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii.Desi Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, ci prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cind sint adunate la un loc.
Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi facut parte din aceeasi familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune.Pe linga Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, istoricii sustinind ca ambele au fost aduse in Europa, in 1890, de catre mercenarii mexicani.Cele doua cranii se aseamana ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sint sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete.Craniul botezat ET poate vindeca orice boalaAlte exemplare cunoscute sint reprezentate de Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Cele doua sint foarte asemanatoare, singura deosebire constind in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala.Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte dintr-o colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putind vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.Craniul care este cel mai aproape ca structura si realizare de Craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de Craniul de Cristal din Cuart Roz, descoperit in apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decit cel Mitchell-Hedges, insa tradeaza aceeasi finete a lucraturii si are, de asemenea, mandibula mobila.
Au existat si exista inca numeroase convingeri, conform carora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibratii, emanind totodata un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce au vizitat de mai multe ori Craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice.Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamint. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au inmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii pe Pamint.Au existat numeroase incercari de a afla aceste presupuse informatii detinute de cranii, inventindu-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale puteau obtine date despre informatiile din interiorul craniilor doar meditind in preajma acestora, insa aceste incercari nu au adus rezultate concrete.Au existat si ipoteze conform carora craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile altor civilizatii din univers, insa toate aceste teorii au ramas la stadiul de simple supozitii.In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au aparut si au fost create craniile de cristal a ramas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii contin date istorice despre o civilizatie inteligenta care ar trai undeva in adincul pamintului, ascunsa de privirile oamenilor.O alta explicatie a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei stiute si care nu au fost niciodata divulgate.Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii sint realizate intr-o perioada mult mai recenta decit s-a pretins si nu constituie decit incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.In ziua de Craciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate.
O scinteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atentia. Uitindu-se in jur, a vazut ceva ce stralucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curatat. Parea sa fie un craniu facut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si cind cineva il topise si incercase sa-l refaca.Suprafata craniului era lucioasa si neteda. Pe de o parte avea ceva asemanator dintilor umani, iar de cealalta parte semana foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gitul, era retezat.Femeia, care a dorit sa i se pastreze anonimatul, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator. Cind l-a aratat unor specialisti, ea avea sa afle ca nu era prima descoperire de acest gen.Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a raspindit cu repeziciune, iar cea care l-a gasit le-a permis sotilor Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expuna in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevarata atractie populara, aducind vizitatori din toate colturile Americii.Alta Jamison spune ca oamenii inzestrati cu capacitati paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simtit ca exista o legatura intre ei si craniu, despre care cred ca are constiinta si ca realizeaza conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pamintului.Altii afirma ca acest craniu culege informatii de la celelalte cranii descoperite pina in prezent si ca el ar putea fi cel de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De asemenea, el marturiseste ca nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confectionat craniul, insa banuieste ca ar fi din cristal.Altii sint de parere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intentionat in zona. Multi dintre cei care au meditat asupra craniului par sa simta ca obiectul este parte integranta din energia umana si extraterestra.
Nick Nocerino, un cercetator care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rind si a simtit ceva nou, cu toate ca energiile emise de el se aseamana cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia sotilor Koon poate fi imprumutat pentru meditatie intr-o camera separata.Chiar si cele mai neincrezatoare persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simtit o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de masina. Una din roti a explodat fara vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetator care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cind a ajuns linga el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona.Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind inzestrat cu doua fete: una umana si cealalta extraterestra.

Probabil a si auzit, mai putin sau poate mai multe, despre diferite organizatii secrete, ca Masoneria, Illuminatii, Rosacruce, Ordinul Templierilo, Thule... Ma vad nevoit sa mentionez, iarasi, numele lor aici. Nazistii si membrii Thule, credeau ca Terra are gauri la polul nord si ca in interior ar exista o alta civilizatie. Cum am mai mentionat in documentarul "Hitler si Atlantida", exista ipoteze si calcule corecte din punct de vedere fizic si matematic in privinta existentei unui portal la polurile Terrei. Atunci, poate cei care au existat candva si au locuit Atlantida, oriunde ar fi fost aceasta, fie ea sub Antarctida, in Marea Mediterana sau undeva intre Spania si Groenlanda au gasit acest portal si au reusit sa evadeze spre alta lume. Marele matematician Euclid avea formulata o teorie conform careia, nu doar Terra ar fi "gaurita" ci si alte obiecte din Sistemul nostru Solar, iar Hubble confirma perfect aceste calcule prin poze uimitoare... Exploratorii care au atins polurile notau in jurnale ca au intilnit raulete cu apa calda, seminte de fructe exotice, poenite cu flori...Insa aceste lucruri nu prea au fost relatate intr-un mod deschis publicului. Si chiar de s-a spus ceva... Secretele mari sunt protejate de incredulitatea publica. Se pare ca S.U.A detine toate satelitele care supravegheaza polurile. De asemenea, uriasa afacere de succes cu Alaska se pare ca a fost o intelegere facuta pentru alte scopuri. Si ma mai pune pe ganduri si descoperirea din Bucegi. Sunt 95% convins ca intr-adevar exista ceva la poluri. Anul acesta, in luna iunie (daca nu ma inseala memoria, caci site-ul respectiv a fost eliminat...), era planificata o ampla expeditie spre Polul Nord cu scopul declarat - gasirea gaurii. Cel care urma sa conduca aceasta expeditie a murit...E deja de la sine inteles ca in circumstante stranii. Oricat de sceptici nu am incerca sa fim, poate doar din lipsa dorintei de a accepta asa ceva, poate din incredibilitatea acestor idei nu putem contesta lucruri palpabile, reale. Oare aceste 13 cranii nu sunt la fel de faimoase ca si Sf.Graal? Dar poate totul e un joc, ei ne dau informatia, ne lasa sa vedem si locurile lipsa. Tot ceea ce credem ca descoperim poate e deja de mult pus acolo pentru noi. Suntem ca niste copilasi care intra in casa si descopera uimiti bomboane ascunse prin diferite colturi ale casei, si in mandria lor motivata de infantilitatea aparent vesnica aleargam spre parinti sa ne laudam cu bogatiile gasite... Si ei zambesc. Zambesc, caci stiau dinaintea noastra."

 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 6/10/2011, 13:10 Quote|




Unele Mistere Dacice


Piramidele de la Sona


Se duc la cimp la fel ca in fiecare dimineata. Au pamintul pe malul Oltului, chiar langa Guruieti. L-au mostenit de la bunicul, iar batrinul de la parinti. Sint norocosi. Toti satenii stiu ca pamintul este mai manos acolo. Unii spun ca Guruietii din Sona sint morminte dacice ale unor mari conducatori. Vinatorii se jura ca este ceva neciudat in ele. Vulpile dispar cu totul in piramidele uriase de pamint.


Satul Frumoasa



Satul se afla in apropierea orasului Fagaras, pe malul Oltului. Primele case au fost cladite de sasi, in anul 1313. Gospodareste au muncit pamintul, au crescut animalele si si-au inaltat o biserica mica si "frumoasa".


De cind se stie, movilele uriase de pamint de la marginea satului au fost numite guruieti. Nu se mai stie de ce. Oricum sasilor nu le-au purtat noroc.



Sasii au plecat din Sona



Nea Goe Aurel, unul dintre batrinii satului, stie cum au plecat sasii din Sona. "Peste Olt era o padure mare de stejar, bogata in ghinda, numai buna pentru ingrasarea porcilor. Sasii isi duceau acolo animalele, dar romanii le furau. S-au saturat de atita tilharie si au plecat cu toti spre alte meleaguri. Din cite stiu eu s-au stabilit prin Tirnava Mica, linga Blaj, si i-au spus tot satul Sona", spune Nea Aurel. Are 83 de ani, s-a nascut in sat. Toti stramosii lui se trageau tot de aici.


Case in paragina


Acum satul e locuit de romani. Sint 300 de case si doua biserici, una ortodoxa si una greco-catolica. Localitatea e imbatrinita. Multe case sint in paragina, cu portile intr-o rina si cu iarba pe acoperis. Linga guruieti sint niste grajduri lasate in paragina si un cimp plin cu flori si fragi. Putinii tineri care au mai ramas in sat nu se duc noatea pe acolo. Nu se stie niciodata ce se poate intimpla.



Tunele secrete


Achim Boieru, alt batrin al satului, e convins ca piramidele de pamint au legatura cu sanctuarele dacice de la Sarmisegetusa si cu cetatea Risnovului. "Sigur nu se stie nimic. Istoricii nu si-au bagat nasul in ele sa le cerceteze. Am auzit ca sint legate prin tunele subterane care duc la cetatea Risnovului si cu sanctuarele dacice", spune acesta.


Satenii din Sona nu sint perocupati de fenomenele paranormale. Prefera sa creada in legendele din batrini.


Multi sint convinsi ca in guruieti sint ascunse comori de pe vremea dacilor. Altii ar baga mina in foc ca turcii au ridicat movilele ca sa isi ascunda armele.



Triunghiul dacilor



Cercetatorii au dovedit ca sanctuarele dacice sint pozitionate in virfurile unor triunghiuri dreptunghice



Filosofia dacilor se regaseste in modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmisegetusa si Racos. Dar si in triunghiurile de aur pe care le formeaza constructiile raspindite pe teritoriul Daciei. Stramosii nostrii si-au construit tara topografic si geometric proiectind pe pamint cerul instelat. Au construit cu ziduri de piatra bine prelucrate cetati pe virfuri greu accesibile in munti. S-au spus ca aceste ziduri erau cetati de aparare. Dar cisternele cu apa, hambarele cu grine, sanctuarele si locuintele sint dincolo de aceste ziduri. Dacii aveau cunostiinte solide de astronomie. Daca unim aceste virfuri de munti, obtinem triunghiuri dreptunghice, asezate dupa un altgorim cosmic.


Marea linie topografica


Unind punctul unde se afla cele 9 piramide de la Sona cu punctul sanctuarului de la Racos si virful Omul obtinem un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 si 60 de grade. Pe linia Sona-Omul se afla templul dacic de la Sinca Veche, adapostit intr-o pestera.


Un alt triunghi, mai mare are in virfuri templul de la Racos, Virful Omul si cetatea dacica de la Sarmizegetusa. La Racos se afla un mare complex ritualic al dacilor. Linia ce uneste Cetatea Sarmizegetusa cu Virful Omul este denumita marea linie topografica a dacilor.


Fenomene stranii in zona Busteni-Sinaia


Traian Trunfin, muzeograful de la Muzeul "Cezar Petrescu’ din Busteni, a cercetat fenomenele zonei Busteni-Sinaia. In anii 1993-1994, numeroase familii din Busteni acuzau stari de agitatie care le afectau sanatatea. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Ulterior s-au produs o serie de cutremure, care nu aveau epicentrul in Vrancea sau Bucegi. N-au fost victime, doar usoare pagube. Unii locuitori din Busteni s-au plins ca nu mai pot atinge cu mina obiectele metalice pentru ca se curentau.



Semnale radio subterane


In anul 1995 numarul de cutremure a sporit. Inainte de producerea unui seism, se auzea un tunet infundat. Dupa 4 ani, specialistii de la Centrul de Fizica a Pamintului au inceput sa priveasca manifestarile cu ingrijorare. Dar, pina la urma, toate au incetat. S-a nascut ipoteza existentei in Bucegi a unor uriase coridoane subterane, unde ar avea loc experiente. Punctul fiebinte ar fi zona crucii de pe Caraiman. Dupa cutremure, s-au semnalat si semnale radio. Se pare ca provenienta lor este subterana. Specialistii de la Statia Seismica de la Cheia n-au putut lamurii lucrurile.


Soarele rasare mai intii pe Omul


Virful Omu ( 2.505 m ) este cel mai inalt din Bucegi. E unul dintre virfurile carpatice de peste 2.000 de metri care se lumineaza dimineata. Iarna, dupa ninsorile puternice, din blocul Institutului Geologic al Romaniei din Bucuresti, poate fi vazut Masivul Bucegi. De la 150 km, apare cu detalii incredibile, pina la nivel de pilcuri de padure si poiene. Nicolaie Densusianu sustine ca muntele sfint al dacilor era in Bucegi. Istoricul A. Bucurescu cunsidera ca Sfinxul din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu, Kog-a-Ion insemnind capul Magnificului.


Sarmizegetusa, locul fenomenelor inexplicabile


Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" ( in sanscrita ) este vechea capitala a Daciei. Este situata in Muntii Orastiei din Grupa Retezat-Godeanu. Se spune ca aceasta zona, unde apar lumini ciudate in miez de noapte, este numita "zona crepusculara a Europei". In 1991, sapte specialisti au facut cercetari la fata locului. Au consemnat aparitia unei "explozii luminoase" care parea ca iese chiar din munte. Intorsi la Bucuresti, au constatat ca aparatele nu au retinut nici o imagine. In august 1991, in aceiasi zona, un avion IL-14 s-a pulverizat din senin.


Raza din stinca


In iulie 1994, niste turisti care-si asezasera cortul la Sarmizegetusa au relatat ca au vazut nenumarate raze, de diferite culori, tisnind din spatele unui perete stincos. Razele se invirteau ca spitele unei roti. Intreaga vale a fost cuprinsa de un vuiet timp de jumatate de ora. Doua luni mai tirziu, in acelasi loc, alti turisti au fost infasurati intr-o perdea de raza colorate.


Cuiul dacic


In sanctuarul dacic de la Racos s-au gasit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoparit ca, intr-adevar, cuiele au 2000 de ani. In componenta lor intra fier pur ( 99,97 % ), magnetita, oxid de fier si alumino- silicati. Cuiul nu rugineste. In lume mai sint doua exemple de astfel de fier inoxidabil: stilpul de fier de la Delhi si discul din Mongolia, cercetate de NASA. S-au mai gasit si niste calupuri de fier dacic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25 kg.


Templul ursitelor


Un vechi lacas de cult se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de km de Brasov si 22 de Fagaras. Multi au auzit de Templul Ursitelor unde e intimpla fenomene paranormale. Vin oameni din toata tara sa se reculeaga si sa isi puna o dorinta. La inceputul secolului au fost descoperite cristale in templu. S-au presupus ca erau folosite de preotii daci.


Grota nu este mare, dar impresioneaza. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri.pe perete apar simbolurile celor doua principii cosmogonice, Yin si Yang, impreuna cu steaua lui David. Cei care au cercetat templul s-au intrebat daca fata cu trasaturi ferme, sculptata in templu, este al lui Christ, Zamolxis sau a unei zeitati. Parapsihologii cred ca locul are puteri supranaturale. Cei care au vizitat lacasul au vise premotorii.


Vechiul templu dateaza din epoca precrestina. De altfel, in apropierea grotei a existat o mica asezare dacica. In secolul al XVIII-lea, in grota era o biserica ortodoxa. A rezistat numai pina in anul 1761, insa si acum, din cind in cind, de tin slujbe.



Sanctuarul de la Racos


Pe Tipia Ormenisului, in apropiere de Racos se afla o tabara arheologica. Asezarile dacilor sint de 200 sau 300 de ani mai vechi decit cele din muntii Orastiei. In secolele V-VI i.e.n. aici exista un regat dacic puternic, bine cladit si aparat. Cel care conduce sapaturile arheologice este arheologul brasovean Florea Costea. "Tipia Ormenisului era considerat un loc sacru. Cetatea nu era mare, dar a avut rol important de aparare. Capii militari n-au vrut sa se uneasca cu celelalte regate, care se aflau sub conducera lui Burebista. Acesta a cucerit cetatea si apoi a incendiat-o", spune arheologul.


S-au descoperit sancutare circulare. Aici aduceau ofrande de carne zeilor. Halcile erau atirnate in piroane de fier, in forma de cap de lebada. Erau inchinate zeitatii supreme, lui Zamolxis. Sanctuarele au fost distruse de romani. Fragmentele de ceramica, piroanele, fibulele si obiectele de fier gasite au fost expuse la Muzeul de Istorie Casa Sfatului.


Piramidele din Egipt si Carpatii


Muntele Toaca este o piramida cu baza patrata, forma de extrema rartitate in natura. Latura are lungimea dubla fata de piramida lui Keops. Unghiul pantei vestice are aceiasi marime cu unghiurile piramidei. La Cucuteni, cultura aflata in apropiere, s-a descoperit, incizat in ceramica eneolitica, un motiv unic reprezentind proiectia in plan a unei piramide cu baza patrata. Diagonalele si apotemele sint trasate cu mare precizie. Unghiul dintre Carpatii Meridionali si cei Orientali este de 52 de grade. 51 de grade 50 minute este unghiul dintre fetele piramidei Khufu ( Keops )si baza acestia. Vasile Pirvan sustine teoria Ceahlaului ca munte sfint al dacilor. Muntele retezat este un monolit de proportii gigantice cu infatisearea unui trunchi de piramida.

 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 19/10/2011, 15:55 Quote|




Triunghiul misterios din Marea Neagra




In Marea Neagra, in imediata vecinatate a Insulei serpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de Sulina, se afla un misterios Triunghi al Bermudelor.


Desi zona este cunoscuta inca din Evul Mediu, putini au auzit despre acest triunghi, supranumit al "mortii", care "calatoreste" prin apele Marii Negre. Turcii au facut primele relatari despre aceasta zona stranie, denumita de ei "Vartejul Mortii". Nenumarate asemenea povestiri relatau despre disparitii surprinzatoare in apele relativ linistite si in plina zi! Surprinzatoare sunt si unele povestiri rusesti din secolele XIII si XIV care relateaza despre un "vartej alb" care tara la fundul marii pasari, corabii si chiar mici insule! Relatarile erau facute de catre oameni care au fost de fata si au scapat cu greu din aceste vartejuri.



Studiind cu atentie acest fenomen cercetatorii au ajuns la concluzia ca este vorba despre o suprafata de aproximativ 8-10 km - relativ triunghiulara - in care se manifesta o forma stranie de magnetism, mult modificat fata de cel detectat ca fiind "normal". Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Aceasta anomalie magnetica se deplaseaza lent prin zona Marii Negre si, la ora actuala, zona se deplaseaza spre litoralul romanesc, mai precis spre Sulina.




Diverse disparitii




Date mai complete asupra altor disparitii misterioase s-au evidentiat dupa dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, deoarece abia atunci unele secrete strasnic pazite au iesit la lumina. Astfel, din dosarele ultra-secrete ale armatei rosii aflam despre disparitia la 31 mai 1944 a crucisatorului Tiolkovsloi, la sud de Crimeea (la 70 km in larg), in plina zi. Cu toate ca vremea era excelenta, capitanul navei vecine povesteste ca respectivul crucisator a fost invaluit deodata de o ceata neagra cu sclipiri verzi, dupa care. a disparut pur si simplu de pe ecranele radar. La numai doua luni dupa aceasta, o alta disparitie: cinci avioane militare plecate in recunoastere au intrat in ceata neagra cu sclipiri verzi, au disparut de pe ecranele radar cu care erau urmarite si nu s-au mai intors niciodata.



Pe 5 decembrie 1945, 5 bombardiere americane de tip Grumnan TBM-3 Avenger, dispareau in intunericul Triunghiului Bermudelor. Un lucru foarte straniu, insa deosebit de discutat la vremea aceea, a fost disparitia a 5 bombardiere rusesti, in aceeasi zi in interiorul Triunghiului Mortii de langa Crimeea (la numai 70 km de tarm).



Expeditia de cercetare sovietica ce a fost dezlantuita dupa anuntul oficial al disparitiei bombardierelor nu a reusit sa gaseasca nicio urma. Unele surse spun ca ultimele transmisiuni ale aparatelor in zbor au relatat despre o ceata deasa din care avioanele nu reuseau sa iasa. Exact ca si in relatarile avioanelor americane din Triunghiul Bermudelor. Fiind pe timp de pace, la ora acea nu exista nicio baza dusmana prin apropiere, de aceea ofiterii rusi au crezut ca este vorba despre un accident, dar de pe urma lui ar fi trebuit sa mai ramana macar niste urme fizice.

O alta disparitie misterioasa s-a petrecut mult mai recent, in 1990, cand un mic aparat de zbor grecesc disparea la numai 30-40 km de tarmul romanesc.



Zona este cunoscuta de pescari



Pescarii romani si bulgari din zona de coasta ocoleau de multa vreme acea regiune, deoarece existau diferite legende si superstitii ca acolo este o "apa blestemata".


Presa greceasca din Atena atragea atentia ca, fiind un avion particular, pilotul nu cunostea "traseul de ocolire" care era semnalat avioanelor "oficiale", dar sublinia ca este necesar ca oficialitatile romane sa precizeze clar care sunt coordonatele acestei forme, pentru a evita alte disparitii tragice.



Totusi frecventa lor este mica, aceasta mai ales datorita faptului ca este o zona relativ putin frecventata si in general ocolita. Oficiali rusi, insa, sunt de alta parere, ei sustin ca aceste anomalii magnetice au o frecventa ingrijoratoare (una la doua zile). si aici se emite ipoteza ca aceste anomalii ar putea fi porti catre lumi paralele, care se deschid doar in anumite momente.



Una din cele mai surprinzatoare disparitii este cea petrecuta cu cativa ani in urma (in 1991) a 80 de oameni care lucrau pe o platforma marina ruseasca de extractie a petrolului. Platforma era legata prin statie de baza de la tarm, cu care era stabilit un protocol de comunicare zilnic. intr-o zi, fara niciun SOS, platforma a ramas muta la toate incercarile de stabilire a contactului.


Dupa cateva ore, baza a alertat politia de coasta, o escadrila militara a facut o recunoastere si platforma a fost descoperita si recuperata la 50 km distanta de locul initial de amplasare, plutind in deriva, fara nicio urma de viata la bord si fara niciun indiciu care sa lamureasca misterul disparitiei echipei tehnice.



Platforma arata de parca cei 80 de oameni o prasisera in graba, fara sa-si ia niciun fel de bagaje, haine sau lucruri intime, fara sa stranga sau sa faca curat, de exemplu, pe mesele unde mancau!...



La ora actuala, armata ucraineana studiaza cu mare atentie aceasta falie magnetica ce se deplaseaza lent, din zona lor, catre apele teritoriale romanesti. Atunci, studierea ei si responsabilitatile ce decurg din aceste studii vor reveni oficialitatilor romanesti.

 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 27/10/2011, 17:50 Quote|




Calatorie spre inima pamantului




Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi



Lacul fara fund



Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor.



In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden, din Yemen, s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata.


Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei?



Inca din anii '70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta ramura de cercetare, care studiaza tunelurile, pasajele, grotele subterane create altfel decat de natura: structuri artificiale. Aceasta stiinta se numeste spelestologie, iar termenul a aparut pentru prima data in Georgia, intr-un studiu dedicat Manastirii Vardzia, construita intr-o pestera. Cea mai activa grupare de spelestologie, infiintata in 1983, este "Miscarea spelestologica din Leningrad" (abreviat, in limba rusa, LSP). In ultimii ani, cercetarile ce tin de aceasta disciplina s-au intensificat, iar savantii rusi analizeaza tot mai atent ipoteza existentei unor pasaje subterane intercontinentale.



Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor.



Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?



OZN-uri in centrul pamantului



In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia "Kosmopoisk" (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri.


Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Muntii Medveditki se gaseste un nod important, o incrucisare de tuneluri ce vin din alte regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate patrunde nu numai in Crimeea, dar si in regiunile nordice din Rusia, tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul Inghetat si chiar pe continentul nord-american. Aceasta ipoteza incredibila este sustinuta si de unii ufologi, care considera ca tunelurile sunt inca functionale si utilizate ca artere de transport, iar imensele camere subterane - ca baze de stationare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN).




In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor '50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953, Conducatorul suprem moare si proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicitatii si, in 1991, L.C. Berman, doctor in stiinte fizico-mecanice, o specialista care lucrase ani de zile in acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt, tunelul fusese sapat inca din timpuri imemoriale, posibil de catre o alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il descoperisera intamplator. Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor.



Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.




Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor "s-au pierdut".


Straniu este ca afirmatiile doctorului Berman vin in sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin tuneluri subterane cu Orientul Indepartat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin in Japonia.



Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. In 1909, ziarul "Phoenix Gazette", din Arizona, a scos la iveala o poveste fascinanta, intitulata "Explorari sub Marele Canion".



Pesteri in Marele Canion




Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spitele unei roti". De aici au scos la iveala arme si diverse instrumente din cupru care, in mod straniu, nu au putut fi atribuite populatiilor originare din America, si mai multe tablite gravate cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi gasit in tuneluri si o cripta in care erau depuse mai multe mumii ale unor barbati adulti. "Mormantul sau cripta in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul subteran. In peretii camerei erau sapate un fel de nise, fiecare adapostind o singura mumie. Alaturi de oseminte, in cavitati s-au gasit si cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate erau invelite intr-un material din scoarta de copac".



Daca teoriile lor au fost corecte, atunci misterul originii populatiilor preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si fluviul Colorado au fost candva, in urma cu milenii, conectate printr-un lant de tuneluri. Teoria intrece pana si cele mai fanteziste scenarii.



Toate aceste dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expeditia exploratorului Kincaid. Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel de probe care sa ateste existenta artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a intamplat ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parca s-ar fi evaporat.



Cu toate ca existenta exploratorului american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat adanceste misterul. In decurs de cativa ani de la aparitia articolului, Guvernul Federal al Statelor Unite a interzis accesul in zona, patrunderea in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai amerindienilor li s-a acordat permisiunea sa traverseze acel teritoriu.


Este un fapt bine cunoscut ca in canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri, majoritatea descoperite de alpinisti. Denumirile acestora, Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, sugereaza legatura cu Egiptul antic.



Misteriosul tunel din Teotihuacan





Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan, care semnifica "locul unde oamenii devin zei".



Excavatiile realizate pentru dezvelirea tunelurilor au inceput in 2003 si au fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic. Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul proiectului, a declarat ca pasajul subteran se desfasoara pe sub Templul Sarpelui cu Pene - cea mai importanta cladire din citadela - iar intrarea se afla la cativa metri de templu. "Accesul in tunel se face printr-un put larg de 5 metri. Am descoperit un coridor lung de 100 de metri, care se sfarseste intr-o serie de galerii sapate in stanca".



Desi nu se cunoaste exact de cand dateaza, investigatiile de pana acum au dovedit faptul ca tunelul a fost construit inaintea templului si ca a fost inchis din motive stranii, de catre populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez crede ca era legat de conceptul de "lume subpamanteana". "Probabil, tunelul era elementul central, principal, in jurul caruia a fost construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru".



Subterane care strabat globul



In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1725 m.



In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski. El a povestit ca, in anii '60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre "regina Babia" si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. "Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga".



Povestea polonezului Stanislaw Poniatowski pare incredibila, insa in ea descoperim elemente comune altor marturii, de pe alte continente si din perioade diferite. Conform studiilor cercetatorilor rusi din "Miscarea spelestologica din Leningrad", intreaga planeta este strapunsa de aceste tuneluri, care candva au fost legate intre ele.



"Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia", declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei.


Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita consecintele dezastruoase ale catastrofelor, au creat peste tot pe planeta o retea formata din structuri subterane in care s-ar fi putut adaposti.
 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 1/11/2011, 16:16 Quote|




Adevarul despre acceleratorul de la Cern





In ultimii ani mediile academice si stiintifice au pornit o adevarata cruciada impotriva tainelor Universului, daca am putea sa folosim o exprimare a nevoii oamenilor de cunoastere a adevarului.



In spatele oamenilor de stiinta s-au aflat mereu acei profitori care dispun de bani si timp, si care isi inchipuie ca pot face ce vor ei fara sa fie deranjati in planurile lor de opinia publica mondiala.


Acesti profitori sint oamenii Bilderbergilor si Illuminatilor, fiind pusi sa urmareasca pe toata planeta initiativele cercurilor stiintifice de cercetare. Din ce motiv fac ei asta? Stapanii lor au nevoie de orice forma de tehnologie prin care sa poata domina omenirea pe mai departe, mai ales acum cand ne mai desparte efectiv putin timp de sfarsitul lui 2012.


Astfel s-a ajuns la initiativa de construire a acceleratorului de particule de la Cern din Elvetia. De ce a fost ales locul in Elvetia? Se putea alege Canada sau Statele Unite ori alta tara cu potential economico-financiar destul de bun, pentru derularea acestui experiment.

Lasand la o parte alte teorii care fac conexiuni intre catrenele lui Nostradamus si acceleratorul de la Cern, veti citi in cele ce urmeaza adevaratul scop pentru care acest „monstru electromagnetic” a fost construit, cheltuindu-se chipurile aproximativ 500 de milioane de euro asa cum s-a declarat oficial, desi cifra neoficiala dar adevarata este de 1.100.000.000 de euro.


Desi au existat proteste ale unor cercuri stiintifice private, care nu depind de niciun guvern, precum si ale unor state care si-au exprimat dezacordul fata de acest experiment, acceleratorul a fost construit. Deci in loc sa se aloce 1 miliard de euro catre tarile cu dificultati educationale si de sanatate, s-a preferat sa fie cheltuiti pe experiment, si veti vedea si de ce.


A fost sustinut un punct de vedere care argumenta faptul ca acceleratorul va ajuta la intelegerea modului in care s-a produs Big Bang-ul. Ori asa cum puteti citi in acest numar, la un alt articol, Universul nostru a aparut datorita interactiunii intre membranele feliile Multiversului.


Adaugam la asta faptul ca interventiile civilizatiilor extraterestre din Pleiade, Arcturus, a andromedanilor si a celor din Ursa Mare au stopat in anii 90 experimentele calatoriilor in timp pe care nazistii si guvernul secret din umbra din Statele Unite le faceau chiar si in anii 80, asa cum autorii Preston Nichols si Peter Moon au redat cu lux de amanunte in cartile lor.


Cei care conduc lumea din umbra intentionau sa schimbe istoria lumii, incercand sa intervina in trecutul omenirii pentru a elimina pe mesagerii civilizatiilor benefice ce vegheaza ca omenirea sa nu fie distrusa. Acesti intunecati intentionau sa obtina, prin interventia asupra trecutului, o linie de viitor a omenirii in care sa nu mai fie blocati de catre mesagerii benefici mentionati, pentru a-si impune dictatura lor nemiloasa si a instaura in cele din urma complet Noua Ordine Mondiala.


Numai ca planurile le-au fost zadarnicite, toate portalurile de calatorie in timp fiind inchise, sigiliate si pazite permanent de la acel momnent incoace de catre civilizatiile care ne ajuta.


Exista informatii care au circulat chiar si in cercurile oficiale politice si de afaceri despre anumite nave care au intervenit deasupra Elvetiei, undeva la mare altitudine, oprind acceleratorul. Cei care erau responsabili de experiment au declarat ca nu era pus la punct complet sistemul si de aceea l-au oprit pentru o verificare.


Aceasta a fost varianta fabricata si servita ca o gogoasa gretoasa opiniei publice. Apoi acceleratorul a fost pornit din nou dupa cateva saptamani, rezultatul fiind declarat un succes. S-a motivat ca scopul ar fi fost studierea modului in care au interactionat particulele pentru a produce fenomenul Big Bang.


În realitate, pentru ca informatiile reale au fost superclasate si puse sub semnul interdictiei totale de a fi oferite opiniei publice, scopul experimentului a fost acela de a crea portaluri catre dimensiuni paralele si superioare, pentru elita intunecatilor care stie ca nu poate castiga pe aceasta planeta.


Unul dintre cele doua capete ale portalului cu baza pe Pamant e constituit dintr-o bucla temporala ce are rolul de a modifica raportul spatiului-timp intre cosmos si planeta, astfel incat viitorul nostru sa constituie de fapt o continua repetare.


Altfel spus am ramane in acest segment de timp care se tot repeta, desi in interiorul civilizatiei noastre timpul biologic se scurge normal. În alta ordine de idei, intunecatii ar vrea sa pastreze Pamantul pentru ei, dar pe un alt segment de spatiu si timp decat cel al sistemului nostru solar.


Cert este ca in urma experimentului anumiti parametri electromagnetici ai planetei si faunei au fost perturbati, iar un posibil rezultat ar fi acela ca Pamantul sa sara practic pe o alta linie a campului de forta a sistemului solar, evitand in acest fel efectele anului 2012, benefice pentru noi dar negative pentru intunecati.


Mai mult decat atat, cei care au coordonat experimentul au declarat ca datorita faptului ca a fost un succes pentru cine? va fi construit in cel mai scurt timp un alt accelerator mult mai performant, care va costa aproximativ 10 miliarde de euro. Si atunci intrebam: oare pentru ce le trebuie un accelerator cu o putere mult mai mare, daca au descoperit, zic ei, modelul Big Bangului?


Nu cumva pentru a finaliza planul de sclavizare a omenirii, prin crearea unui val de energie tahionica al carui singur rol ar fi acela de a produce scurtcircuitarea constiintelor oamenilor Pamantului? Si prin asta afectarea tuturor pamantenilor intr-un mod ireversibil? Se estimeaza astfel ca noul accelerator care va fi construit in Franta sa fie functionabil deja pana in vara anului 2012, iar experimentele sa dureze pana in 2016.


Daca luam in calcul faptul ca intre decembrie 2012 decembrie 2013 ar trebui sa fie primul val al Înaltarii spirituale pe planeta, iar intre 2015-2016 cel de-al doilea val al acestei Înaltari, odata cu vibratia energetica a Pamantului, pentru noi este cat se poate de clar care este scopul acceleratorului de la Cern si mai ales a celui din Franta.


Si daca la asta adaugam profetia lui Nostradamus, despre nasterea in Franta a viitorului Henric al V-lea, care ar salva Europa intr-o perioada de-a dreptul catastrofala pentru natiunile europene, putem sa ne dam seama de ce se tem atat de mult intunecatii pentru propriul lor viitor, care e foarte posibil sa nu mai existe, si de aceea arunca in joc sute de miliarde de euro pentru a gasi mijloacele necesare de a acapara Pamantul in intregime pentru ei, ca posibila baza viitorare pentru a continua razboiul cu celelalte civilizatii ale Luminii


Deocamdata Pamantul se afla sub asediu probabil ultimul din istoria sa atat de zbuciumata.

sursa revistacosmos.ro



 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 6/11/2011, 17:56 Quote|




Luna, locuita de fiinte inteligente



Intr-o roca selenara s-a descoperit statuia unui inger! Un savant de renume din Washington a facut de curand publica stirea ca echipajele de cosmonauti ale NASA au adus de pe Luna o roca in care era incastrata o statueta din metal de 30 de cm reprezentand un inger cu aripile deschise.


Statueta a fost adusa pe Pamant acum 26 de ani de catre membrii echipajului Apollo 11, afirma dr. Morris Wedler, un reputat geolog din Washington, ce a lucrat el insusi la NASA vreme de doua decenii. Dupa parasirea agentiei, in 1987, savantul a pastrat insa legatura cu fostii sau colegi ajungand si in posesia uluitoarei informatii.


“Implicatiile ce decurg din descoperirea acestei uluitoare statuete sunt absolut naucitoare”, declara el, inseamna ca odata, in vechime, pe Luna a existat o admosfera care a permis viata si ca acolo au locuit fiinte inteligente cu un pronuntat simt al frumosului.



Ingerul – o reprezentare a unei femei cu aripi crescute din umeri si parul lung ondulat a fost confectionat dintr-un compus al fierului, care se gaseste numai pe solul lunar, ceea ce inlatura cu desavarsire posibilitatea ca statuia sa fi fost lasata acolo de membrii echipajelor spatiale terestre sau de fiinte extraterestre. In plus, metalul a fost indelung slefuit de reprezentantii civilizatiei misterioase care au facut statuia.



Analizele chimice ale micii statui indica o vechime de aproximativ 200.000 de ani, ceea ce inseamna ca a fost realizata in urma cu circa 170.000 de ani inainte ca viata inteligenta sa apara pe Terra. Acelasi dr. Welder afirma ca estetii carora li s-a prezentat ciudata descoperire au ajuns cu totii la concluzia ca oricine este responsabil de crearea acestei statui a fost foarte talentat si a avut un simt al frumosului iesit din comun.
Cercetand la randul lor statueta, antrolopogii de la Washington au ajuns la concluzia ca fiintele care au creat-o aveau un fel de religie oarecum paralela cu crestinismul actual si probabil aveau un Dumnezeu al lor, ceea ce duce la concluzia ca princiiple spirituale cele mai importante au fost si sunt aceleasi pretutindeni, in lumea terestra sau extraterestra.


Desi descoperirea este uluitoare si tinde sa revolutioneze toate cunostiintele despre Luna acumulate de oameni pana in prezent, cercetatorii de la NASA afirma ca au pastrat pana acum secrtetul de teama sa nu starneasca panica. Eu am primit informatia de la persoane care au toate motivele sa nu vrea sa-si divulge identitatea, a declarat presei dr. Morris, dupa ce autoritatile au negat public existenta statuii cu pricina.


Daca nu ar fi existat, de ce s-ar mai fi ostenit cei de la NASA sa dea o dezmintire? E sigur ca le e teama ca nu cumva lumea intreaga sa nu se inspaimante la gandul ca nu suntem singuri in Univers, a mai aformat savantul. Asta si datorita faptului releva revista Weekley World News – ca in 1993 pe Luna s-a mai gasit ceva, cel putin la fel de ciudat: un fetus uman conservat de asemenea in interiorul unei roci lunare, iar cand informatia a fost facuta publica, Congresului SUA a cerut sa reduca bugetul NASA la jumatate.


din revista

 
PM|  Top
view post Posted on 6/11/2011, 18:19 Quote|
Avatar

HOINAR de-al CASEI
>>>>>

Group:
Administrator
Posts:
8,308
Location:
Italia

Status:


cate necunoscute.... :merci:

tennis2
 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 13/11/2011, 00:54 Quote|




Facera lumii si Muntii Retezat




Pentru greci, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pamant (Homer, Ephor, Eschil) ba chiar sfinti (Dionisiu din Halicarnas) sau divini (Homer). Ei se aflau in Crecia inca dinaintea celor doua potopuri, unul petrecut pe vreamea regelui Ogyges, celalalt pe vremea lui Deucalion, ambele inainte de Noe. Ba, mai mult, ei traisera inaintea de aparitia Lunii pe cer.



Primul om nascut pe pamant se numea Pelasg si era un exemplar deosebit din toate punctele de vedere, care i-a civilizat pe salbaticii care existau deja inaintea lui. Poetul Asini si Pausanias spun ca Pelasg s-a nascut din pamantul cel negru pe culmile inalte ale muntilor. Cu el s-a inceput speta de oameni muncitori.



Alta personalitate pelasga a fost Prometeu care era fiul lui Iapet, mama fiindu-i Geea. si el i-a civilizat pe bastinasi, printre altele invatandu-i sa extraga minereuri si aurul. Pelasgii se aflau si in Creta cu numele de Corgbanti si Dactili.


Plasgii au creat divinitatiile si cultul lor, dar si influenta li sa extins peste toata Europa. Dodona era centru religios Pelasg unde era adorat Joe. Atena a fost infiintata de pelasgi, Macedonia era pelasga ca si Illiria.


Insula Lemnos era inchinata lui Velean. Insula Delos se numise inainte Pelasgia ca si insula Lesbos. Ionia pe coasta Asiei mici era pelasga cu orase ca Efes si Mi let. Miletul, de unde era Thales si Herateu, facea comert cu Dunarea de jos. Eloii aveau Troia care fusese ridicata de Apollo si de Neptun. Lidienii, din care o ramura tursenii ajunsesra, erau pelasgi veniti de la Dunare. Lycaon era fiul lui Pelasg. Rezulta ca numele acestui popor, a carui existenta nu este contestata de nimeni venea de la marele lor rege numit Pelasg, care a fost o persoana fizica si nu un concept.


Pelasgii si populatiile componente dar cu nume diferite in timp si spatiu ca: hiperborei, arimi, ramani, sciti (vechi), geti, valahi, ocupau o suprafata foarte mare a Europei a carui centru de greutate era spatiul carpato-danubiano-pontic, spatiul stabilit de arheologii contemporani (vezi Marija Gimbatos) pe baza unor probe materiale care nu se gasesc decat in aceasta parte de rasarit a Europei.



Confuzia de identitate intre pelasgi si hiperborei fiind cea mai facila insistam asupra intaietatii primilor bazandu-ne si pe cronicarul Pindar (sec V i.H.) care in „Olimpicele” III 28 spune ca Hiperboreu era fiul lui Pelasg. Despre hiperborei exista prea multe surse clasice (Diodor Siculus, Pomponius Mela, Pausanias, Pindar, Strabo, etc) care atesta prezenta lor la nordul Dunarii, ca si Pelasgii. Mai precis este Clemens din Alexandria care in Stamateis IV, 213 spune ca Zamolxis era Hiperboreean.


Pamantul negru mentionat de Pausanias este evident ca se afla la nord de Dunare (cel din Basarabia este celebru si astazi) din care cauza pana nu de mult tara noastra era considerata granarul Europei. Exploatarea minereurilor si a aurului (vezi Baia de Fier, Baia de Arama, si muntii Apuseni) Prometeu nu putea s- o faca decat tot pe acest teritoriu, deoarece aur in Europa nu se mai gasea decat in Spania. Argumente de localizarea centrului arealului pelasg sunt inca numeroase dar evidenta este atat de clara incat nu mai trebuie subliniata. Precizarea in timp a fenomenului pelasg este mai dificila intrucat reperul dat de cele doua potopuri este foarte labil. in Geneza 9 si 10 se arata ca primul intre cei trei fii ai lui Noe a fost SEM. Urmasii acestuia au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. Din Arpcsad urmasii sunt selah, Eber, Ioctan si Peleg, si asa mai departe. Ne oprim la acesta pentru ca : „in zilele lui s-a impartit pamantul, cuvantul insusi insemnand impartire”. Dar, inca mai mult, Peleg prea seamana cu Peleaga Varful de 2509 m., cel mai inalt al muntilor Retezat si ne reamintim ca
Asin si Pausanias au scris ca Pelasg s-a nascut pe culmi le inalte ale muntilor.



Revenind la Geneza se mai poate adauga ca lui Eber i s-a nascut Peleg cand avea 34 de ani si ca la randul lui acesta a devenit tata la 31 de ani fiul sau fiind Reu. Peleg a trait 239 ani, de altfel ca si Reu.



Dupa cronologia traditionala sau mistica bazata pe miscarea Soarelui si a Terrei pe ecliptica, Nostradamus si Tritheme considera ca: Sem a trait 600 de ani din care 98 inaintea Potopului
Arpacsad a trait 438 ani, nascandu-se in anul 2 dupa potop. selah a trait 433 ani, nascandu-se in anul 37 d.P. Peleg a trait intre anii 101-340 d.P. Reu a trait intre anii 131-370 d.P. Aceeasi cronologie considera ca de la Adam la Noe s-au scurs 8608 ani, 4304 de la Noe la Abraham, 2152 de la Abraham la Issus Hristos.



Perioada de la Noe la Abraham de 4304 ani corespunde la doua perioade zodiacale in care s-a aflat Omenirea, respectiv in Gemeni si Taur. Dupa teoria ciclurilor vietii pe Terra, fiecare din acestea s-a terminat cu mari convulsiuni care conduc la pieirea omenirii respective, cu cateva exceptii caci o continuitate a existat si va exista. inaintea ciclului in care ne aflam acum, omenirea inceputa de la Adam a fost distrusa prin Foc pe vremea cand se trecea din Zodia Scorpionului in Balanta. Ciclul de viata urmator a corespuns zodiilor Balanta, Fecioara, Leu si Rac si a fost distrusa prin Apa, respectiv Potop. Fixarea in timp tinand seama de mersul soarelui pe ecliptica a acestor perioade se poate face stiind ca omenirea se afla intr-un semn zodiacal timp de 2152 ani.


Ciclul in care ne aflam si care cuprinde zodiile: Gemeni, Taur, Berbec si Pesti se va incheia in anul 2137 elementul distrugator fiind la data aceea Aerul. tinand seama de cele de mai de sus, inseamna ca inceputul actualului ciclu respectiv potpul lui Noe a avut loc pe la anul 6471 i.H. si ca deci Pelasg, cel care ne intereseaza pe noi, a trait intre anii 6370 si circa 6131 i.H., ceea ce nu inseamna ca populatia care, de atunci s-a numit pelasgi nu era mult mai veche. in continuare sa incercam a vedea daca Pelasg-Pelega nu
este o apropiere de nume cu totul intamplatoare.



Despre masivul Retezat s-a spus ca este un superlativ printre muntii nostri detinand un numar mare de recorduri printre care foarte interesant este cel al numarului de lacuri alpine sau tauri care, pe langa frumusetea pe care o creaza, ascund aspecte tainice. Superlativul Retezatului se refera si la abundenta si varietatea unor manifestari insolite, unele dintre ele apartinand Etnografiei (vezi Solomonasii) dar altele la fel de exotice sunt de domeniul Parapsihologiei. Din noianul acestora este suficient de a prezenta unul singur care este foarte aproape de zilele noastre si poate fi certificat de numerosi oameni care pot fi contactati. Iata despre ce relateaza textual un mare cunoscator al Retezatului, salvamontistul Martin Domokos: „intunerecul noptii de 4 august (1991) ne-a prins pe munte, insotind un grup de turisti de la cabana Pietrile spre lacul Bucura. Eram impreuna cu colegul meu George Resiga si Ioja Petru, Edith, o tanara din Lupeni, impreuna cu doi prieteni, era inaintea grupului nostru.



Luasera un avans de aproape un kilometru. Mergeam cu totii spre baza Salvamont de la Bucura ducand de la Pietrile (cabana) proviziile necesare urmatoarelor zile. Pe la ora 224 5 – 230 5 , ajunsi la baza Curmaturii Bucura am deslusit primele semne. Grupul Edithei lea vazut si mai devreme asemuindu-le cu efectele unei lanterne si a ramas pe loc in asteptarea noastra, crezand ca ori ei au gresit drumul, ori noi ne-am ratacit .... La baza Curmaturii ne-am regrupat. Din acel loc am vazut o lumina, prima venind dinspre valea Rea. Era roscata si semana cu cea a unei lanterne avand bateriile descarcate.


Am crezut ca este vorba de cineva ratacit printre stanci. Crezand ca are nevoie de ajutor am inceput sa strigam si sa semnalizam cu lanternele noastre. Nu ne-a raspuns nimeni. Dupa foarte putin timp lumina a inceput sa se apropie puternic de noi. Dupa viteza ei de inaintare am dedus ca nu poate fi vorba de un turist. Propagarea lina a luminii nu se putea realiza decat in aer, caci la sol pe traseul ei erau grohotisuri deosebit de mari. Sesizand apropierea rapida a luminii Edith a inceput sa strige: „Hai sa fugim!” Nu aveam nici un dubiu ca in fata noastra erau vedenii. Reactia celorlalti era instantanee si identica. Zaream toti acelasi fenomen... Distanta care separa grupul nostru de lumina rosie era de cativa zeci de metri. Acolo ea a stationat putin apoi s-a intors de unde pornise initial.



Speriati dar si curiosi fiind, am inceput din nou urcusul. Curand dinspre Valea Rea am zarit o alta lumina. De data aceasta era intens alba, vie si puternica. Apoi, continuand a urca, a aparut o
a treia lumina albastra, pal spre gri-alb. Ajungand la Curmatura Bucurii in fata noastra se desfasura un pachet intreg de lumini, o mare multitudine cuprinzand cele mai diferite culori: verde-albastrui,
care era predominanta, galben-rosietic, roz. Puzderia asta de lumini a luat mai intai forma unui cilindru al carui contur era marcat prin dispunerea ordonata a luminilor. Dupa doua-trei secunde, instantaneu cilindrul s-a transformat in paralelipiped avand muchiile toate luminate.


Apoi totul a devenit o inima uriasa conturata si ea luminos. si dintr-o data, o alta multime de lumini, aparute tot nu stiu de unde, care au format ceva care semana cu un oras. Era o imagine asemanatoare aceleia vazuta intr-un zbor aviatic de noapte la joasa inaltime, deasupra unei asezari careia ii descifrezi strazi, intersectii...” Folosind un binoclu eroii intamplarii au deslusit forma unui disc cu un hublou fluorescent cu margini metalice. Cate lumini, atatea hublouri.


in momentul cand prin statia radio au fost contactati cei din baza Salvamont ca sa urce sa vada si ei minunea luminile si-au schimbat configuratia, acum aparand ca o rampa de lansare vazuta din profil. Adunandu-se toate, aceste lumini s-au transformat intr-un glob ovoidal cu diametrul de cativa zeci de metri, care s-a ridicat pe verticala, concomitent cu sporirea luminozitatii interne. Imediat, apoi tot spatiul aerian s-a umplut brusc de ceata deasa impenetrabila.



intamplarea senzationala relatata de dl. Martin Domokos, si care a durat 13 minute a fost consemnata si publicata de ziarista Constanta Corpade de la ziarul Adevarul, dar nu s-a bucurat de o recunoastere a raritatii ei pe plan national si chiar mondial. Singura persoana care a manifestat un interes corespunzator evenimentului a fost d-na Mihaela Muraru Mandra, care in luna octombrie s-a deplasat la fata locului in fruntea unei echipe de cercetatori de la revista Spring si a cules date certe inclusiv de la Martin Domokos.


Se mai poate preciza fata de relatarea publicata de Constanta Corpade ca grupul era format din 7 persoane si ca luminile zburau nu numai rectiliniu ci si in zig-zag. De asemenea, ca cilindrul care apoi s-a transformat in inima a aparut in partea de sus dreapta a Vaii Rele. Ing. Florin Gheorghita in cartile sale, ultima fiind „Revenirea Zeilor” publicata la ed. Obiectiv - Craiova, arata ca asemenea sfere luminoase nu sunt nave spatiale ci structuri plasmatice radiante si inteligente care isi pot modifica culoarea si pozitia reciproca, cand sunt mai multe. Alan Watts in „Vizitatorii”, editura Lucman, arata ca asemenea structuri sunt raspandite la inceputul spectacolului aerian si colectate la sfarsitul lui de mari nave cosmice mama, pe care el le-a numit Leviatan, gandindu-se la monstrul din mitologie.


Spectacolul vazut de pe soseaua Bucurei se incadreaza in ideile de mai sus, dar prin complexitatea lui este deocamdata probabil unic in literatura de specialitate. in privinta datei cand el s-a produs, Jaques Vallée, in cartea „Provocare pentru stiinta” (1967) – arata ca aparitia fenomenelor de tip O.Z.N. (prin obiecte intelegandu-se si sferele plasmatice inteligente) se produce in valuri si ca in Franta in anul 1954 a fost in aceeasi luna, august. Este insa de mentionat ca in anul urmator 1992 niste salvamontisti au mai vazut tot pe Valea Rea lumini globulare de culoare rosii, galbene si verzi.



Din punct de vedere astrologic pozitiile astrilor la ora respectiva alcatuiau un cer de nastere al evenimentului foarte interesant, adica:
- Soarele si inca patru planete se inghesuiau intr-un sector de 250 care se suprapune peste Leu si Fecioara;
- Nodul Nord al Lunii si doua planete grele se inghesuiau pe un sector de 80 in Capricorn;
- Saturn tocmai trecea la fix peste mi jlocul Cerului in timp ce Luna facea acelasi lucru dar peste ascendent.


Vom trece peste aspectele O.Z.N.-iste si astrologice, care fiecare ar putea fi trasate separat, pentru a evidentia un alt eveniment colateral deosebit.


Este vorba de tragedia aviatica din ziua de 13 august 1991 ora 235 5 sau dupa o alta apreciere, la data de 14 august ora 003 0 , cand un avion Ilyusin 18 s-a ciocnit de o stanca in zona varfului Buta, toti cei 9 membrii ai echipajului decedand. Avionul decolase din Bucuresti si urma sa aterizeze la Timisoara. Concluzia anchetei instituite a fost ca echipajul a pierdut involuntar si total orientarea abatandu-se in mod inexplicabil de la traseul normal cu circa 20 de Km. in plan orizontal si neapreciind bine inaltimea in plan vertical. Starea tehnica a avionului era buna, cerul era senin, experienta de pilotare a echipajului foarte mare ca si cunoasterea traseului strabatut anterior de mai multe ori. Nu este greu de observat ca ar exista posibilitatea ca sa se propuna o corelatie intre cele doua evenimente, respectiv spectacolul holografic din Valea Rea si accidentul de avion din zona Vf. Buta, distanta dintre acesta si Curmatura Bucurii in linie dreapta nefiind decat de cca. 5 Km.



Mai intai este intervalul strans de ore 230 0 -235 5 , cand apar ambele evenimente, oricum in preajma imediata a miezului noptii.


Urmeaza intervalul de numai 9 zile si distanta redusa. Se pare ca acest interval de 9 zile are o semnificatie oarecare. La 24 iunie 1947 pilotul particular Kenneth Arnold, fiind in zbor, a observat noua obiecte in forma de discuri stralucind in lumina soarelui deasupra muntelui Rainier in U.S.A.. Evenimentul respectiv a deschis epoca ozenologiei moderne si implicit un nou capitol in istoria Pamantului. Peste noua zile, la 3 iulie 1947 a avut loc prabusirea celebra de la Roswell.


Dereglarea aparatului de bord a avionului IL-18 singura explicatie plauzibila a devierii traseului nu poate fi decat de natura electromagnetica. Este bine dovedit ca in prezenta unor O.Z.N.-uri se produc perturbatii in aparatura electronica a automobilelor si conduc chiar la pene de curent pe suprafete mari in retetele de curent electric. in seara zilei de 9 noiembrie 1965, de exemplu niste globuri rosietice au fost vazute deasupra centralei electrice Clay (care foloseste caderea cascadei Niagara) producand o mare pana de curent care a afectat o suprafata de 128.000 km2 ce acopera cele mai dens populate regiuni ale estului U.S.A. inclusiv orasul New York. Analiza ar putea continua dar ar parasi firul studiului care este diri jat in alta directie.




in deschiderea spectacolului holografic la care a asistat echipa condusa de Martin Domokos in ziua de 4 august 1991 se poate constata frecventa aparitie a factorului Valea Rea. Dintre vaile nordice ale muntilor Retezat, cea denumita Rea este cea mai salbatica si greu de parcurs din cauza treptelor glaciare si a cascadelor formate implicit. Caldarea cea mai de sus se afla la cota 2120 m si in ea se gasesc 7 lacuri. Valea se termina in partea superioara sub seaua Zanoagele Galesului 2270 m.


Bazinul ingust al Vaii Rele este limitat la Vest de Creasta (culmea) Pietrile si la Est de Creasta Valea Rea al carui varf cu acelasi nume are cota 2311 m. Cu toata frumusetea ei salbatica, martiana, Valea Rea a fost ocolita si de ciobani si de catre turisti. Primii acuzau unele dispozitii neexplicabile la animale si chiar la oameni si o senzatie nedefinita, neplacuta. Turistii, desi aveau in apropiere pe latura vestica a bazinului Cabana Pietrile si refugiul Gentiana, nu beneficiau pana acum circa 10 ani de un traseu turistic care de abia atunci a aparut cu insemnul triunghi galben.


Nici cabana Pietrile (cota 1480) nu a scapat de ciudatenii. Dupa ce initial fusese canton silvic la 1 august 1933 a devenit cabana inaugurata oficial si cu oarecare fast. Dar nu a trecut mult si in noiembrie 1935, din senin, cabana a ars pana la temelie. A fost probabil cel mai violent incendiu al unei cabane din munitii nostri.


Amplasamentul ei a fost pastrat si o noua cabana Pietrile a fost inaugurata la 15 august 1937.



Acelasi Martin Domokos a declarat ca cineva vazuse o lumina globulara portocalie care se deplasa pe creasta muntelui Stanisoara, plecand de la cabana Pietrile. O alta lumina galbena fusese vazuta zig-zagand chiar pe platoul din fata cabanei, semnalarile fiind la date diferite.



Fata de cele aratate apare evident ca in aceasta microzona a Retezatului si a Carpatilor Meridionali in ansamblul lor se intampla ceva nebanuit, ceva care intr-o exprimare stiintifica sar putea numi: anomalie neprevizibila a fortei gravimetrice sau concentrare de campuri electrostatice si forte electromagnetice, sau toate la un loc, plus inca ceva nedescoperit. Referirea la Carpatii Meridionali in ansambul lor a fost facuta pentru ca parapsihologul american David Lean in publicatia „Paranormal Bulletin” sustine ca aceasta ramura a muntilor nostri corespunde, pe globul Terrei, opusului Triunghiului Bermudelor. Se stie ca toponimele exprima in general o situatie reala
constatata de a lungul multor generatii. Valea au denumit-o Rea pentru ca ciobanii efectiv au fost incomodati de unele intamplari pe care nu le intelegeau.


Un rol deosebit in profilul hermeneutic al Vaii Rele il au lacurile (taurile) deja mentionate. Dintre acestea cel mai mare este lacul Valea Rea I care se afla la cota 2190, de forma ovala avand: l=135m, bma x =85m, hma x 4,0m si S= 0,80 ha. Celelalte lacuri au adancime de sub 1,00 metrii, unele din ele chiar secand in cursul verii. Apa acestor lacuri de munte apare cu nuante de rosu din culoarea pietrelor de pe maluri. Se mai poate spune despre aceste lacuri ca sunt ochii albastrii cu care Terra priveste cerul, stelele si soarele dar si ca ele sunt ochii prin care intelepciunea Cosmosului patrunde in Terra, deci ca ele sunt porti de trecere in alte dimensiuni (Portaluri, in literatura de specialitate). Suprafetele de apa lucii ca si cristalele ajuta la stabilizarea constiintei, cu atat mai mult cele de la mare inaltime si in special acelea din Retezat, unde si farmecul luminii irizate si reflectate din peretii de piatra si blocurile oxidate de pe maluri, este in anumite momente coplesitor.



Stand langa un asemenea lac macar doua zile devii mai puternic mai intelept, mai limpede. Acolo afla fiecare cine este si intelege ce-i spune Cerul dar si Pamantul. Aceasta hermeneutica a lacurilor alpine fusese inteleasa de stramosii nostri care inca in sec. XVI faceau nedei in preajma lor din care cea mai celebra era cea de la lacul Bucura (in preajma caruia s-a desfasurat spectacolul holografic aerian din noaptea de 4 august 1991). Nedeile mari de la Bucura se faceau in anii bisecti si durau trei zile. in ziua a doua se facea marea hora in jurul lacului care are un perimetru de circa 1420 m. ceea ce arata numarul mare de participanti care veneau la aceasta cota de 2040 m, cat are cota lacului de pe un areal de colectare extins. Hora incepea pe 22 iunie. in ziua de 23 iunie, prima zi de scadere a duratei luminii, hora se invartea in permanenta toata ziua, in jurul orei 21 cand soarele apunand spre muntii tarcului lasa o umbra pe lac care urca incet spre Vf. Peleaga si se realiza astfel un spectacol feeric de culoare in permanenta schimbare predominant rosietica.


La 24 iunie, cand este Dragaica, hora se relua dar tinea numai pana la pranz. Esenta manifestarii era infratirea omului cu Natura si Cosmosul, intr-o perioada deosebita a anului, o incarcare cu energie de mare valoare calitativa, care de altfel dadea si posibilitatea participantilor de a hori atata vreme. Sub aceste aspecte cosmice aveau loc si gasirea perechilor in vederea logodnei care se puteau face chiar atunci pe munte sau toamna, jos la campie. Se poate pune intrebarea de ce atata lume se urca la asa o inaltime pentru a hori in jurul unui lac si nu o faceau la unul, daca nu de ses, macar la o cota mai mica?



Urmarind pe o harta, aceasta, deja celebra acum, Vale Rea constatam ca axul albiei prelungit imaginar ar trece exact pe sub vf. Peleaga de la baza nordica a caruia se nasc si lacurile deja
aratate. Varful de granit Peleaga 2509 m, situat pe o culme principala a masivului Retezat, este decanul de altitudine a acestuia. Izolat ca pozitie de celelalte varfuri, din care cel mai aproipiat este Vf. Papusa 2508 m, varful Peleaga ofera o panorama iesita din comun, cea mai frumoasa probabil din toti muntii nostri, si care ocupa o pozitie dominanta pe mari intinderi, care cuprinde spre vest muntii tarcu si Godeanu, un nod magistral in scheletul Carpatilor Romanesti, un centru esential intr-o geografie sacra regionala. Vf. Peleaga este inconjurat de lacuri. La Vest de el, la 1,5 km in linie dreapta, se afla lacul Bucura, care este, fara indoiala cel mai impunator lac alpin din muntii nostri si in acelasi timp cel mai cunoscut de turistii montani inca din cele mai vechi timpuri (Paul Decei).


Interesant este faptul ca lacul se afla la altitudinea de 2040 m. la care se afla si lacul Balea, cel mai mare la randul lui din muntii Fagaras, dar a carui suprafata este de 4,65 ha, fata de 8,90 ha cat are Bucura. S-a aratat deja exceptinal importanta concreta dar si subtila a nedeii, care se derula acolo in jurul lacului si contactul eteric care se realizeaza prin intermediul umbrei intre acest lac si Vf. Peleaga la apusul soarelui. Pe de alta parte trebuie aratat ca scriitoarea si marea iubitoare a muntilor romanesti Bucura Dumbrava de la acest loc de nedeie si-a luat cele doua nume literare, caci civil se numea Fany Seculici. in sfarsit trebuie mentionat faptul, semnalat prima data de Mihai Haret, ca privit de la inaltime sau chiar de la Curmatura Bucurei, conturul lacului deseneaza aproape perfect profilul unui barbat, ciudatenie care ar putea avea semnificatia ei absconsa. La sud-est se afla lacul Peleguta de forma unui rinichi si avand o adancime maxima de 5,0 m. La est se afla lacul Peleaga numit si lacul Ghimpele sau Papusa aflat la cota 2112 m de 1,70 ha suprafata si populat si el
de pastravi. La nord, tot cam la 1,5 Km. se afla lacurile montane din partea superioara a Vaii Rele, dintre care deja s-a aratat ca cel mai mare este Valea Rea I.


Vf. Peleaga are cateva specificitati interesante. El are aspectul unei piramide cladite din bolovani (Em. Iliescu), al carei varf se afla in ceata intr-o intinsa perioada de timp a anului. Aceasta structura a varfului nu-l impiedica de a oferi trasee de alpinism foarte interesante si de mare dificultate. Cel mai
spectaculos dintre acestea este „Muchia Mare a Pelegii” de grad IV B care are 8 lungimi de coarda de mare lungime situatii rar intalnite in tara noastra. De pe vf. Peleaga, in zilele senine, privind catre vf. Retezat (2482 m.) acesta se vede ascutit ( ca si de la Custura Bucurii) desi acest varf este efectiv retezat asa cum de altfel se vede de nord si de la sud de el.


Dar mai sunt si alte aspecte. in noaptea de 27 septembrie 1987 la o altitudine aproximata de 15000 m dinspre sud-est fata de Cheile Butei, a zburat cu mare viteza, dar silentios, o cruce luminoasa care s-a oprit brusc aproximativ deasupra vf. Peleaga. Acolo a coborat pana la 5000 m, unde dupa circa 15 secunde a disparut, tot asa de brusc. La scurt timp din aceeasi directie au aparut doua avioane supersonice care parca cautau crucea luminoasa.


Aceasta semnalare a facut-o ziaristul N. Giorgi in publicatia zilnica „Gor jeanul” ( care apare la Tg. Jiu) din ziua de 25-V- 1997. De ce aceasta cruce deplasandu-se pe o distanta mare venind dinspre Oltenia si-a incheiat cursa tocmai deasupra Vf. Peleaga unde a mai si coborat pe verticala 10.000 m2 . Daca Retezatul era tinta acestui traseu, care putea fi de mii de Km lungime, de ce Crucea nu s-a oprit deasupra Vf. Retezat, care este mult mai cunoscut si care a dat numele acestor munti, ce la inceput se numea Muntii Codrului? in sfarsit un ultim aspect legat de Vf. Peleaga este corelat cu marea eclipsa de soare din 11 VIII 1999 a carei banda de totalitate a inglobat muntii Retezat. Dorind a se specula financiar aceasta situatie privilegiata autoritatiile au facut pregatiri speciale pentru camparea a 300 de turisti exact la Poiana Pelegii. Duhul muntelui nu a fost de acord cu acest aflux de vizitatori ale caror urme de trecere s-ar fi cunoscut multa vreme. in noaptea de 12 iulie 1999 s-a declansat deci o rupere de nori catastrofala care a distrus toate amenajarile si in mod neobisnuit chiar drumul de acces in totalitatea lui pe lungimi mari.




Din cele aratate pana acum rezulta ca dintre Carpatii nostri, cei Meridionali prezinta un interes deosebit din punct de vedere istoric si ezoteric.


La randul lor dintre acestia interesul major a fost focalizat pe muntii Retezat si anume ramura nordica.
in continuare demersul a precizat ca vf. Peleaga si Valea Rea pe care acest varf o domina necesita o atentie speciala si nu de exemplu varfurile Retezat sau Papusa 2508 m sau oricare alta vale din acest masiv. Problematica speciala a lacului Bucura este legata tot de vf. Peleaga, unde si lacul este inconjurat si de alti munti, legatura fiind realizata prin umbra care cuprinde acest varf la apusul soarelui de vara.


Retinand ca marele popor pelasg isi avea centrul geometric de raspandire tocmai aproximativ actualul judet Hunedoara si mai la sud pe valea Cernei incluzand Clisura Dunarii, si stiind ca cei care conduceau destinele oamenilor locuiau zonele inalte ale muntilor, este aproape firesc ca Vf. Peleaga sa poarte numele regelui sacerdot Peleg (sau Pelasg) al pelasgilor. Probail ca in poiana Pelegii era resedinta lui obisnuita, pe varf sau pe Valea Rea retragandu-se doar periodic conform obiceiului consemnat mai tarziu la Zalmoxe.


in momentul istoric in care, in expansiunea lor, pelasgii au ajuns si in Orient Mijlociu respectiv in Mesopotamia, ei au lasat amprenta numelui regelui atat in Vechiul Testament cat si in toponimia locala. Din cartea Genezei s-a vazut ca genealogia dupa Noe apare si Peleg care a trait 239 de ani si care la 31 de ani l-a avut ca fiu pe Reu.
Pe de alta parte dupa cronologia traditionala aprofundata de Nostradamus, Peleg a trait intre anii 101-340 si fiul sau Reu intre 131-370 in ambele cazuri anii mentionati fiind dupa Potop.



Dar personalitatea lui Peleg a fost atat de mare, si nu este de mirare caci atunci s-a impartit pamantul, incat numele lui a ramas si in toponimie. Sapaturiule arheologice terminate in anul 1939 in localitatea Horan (mentionata si in Biblie) au dat peste 25 000 tablite de lut ars din care s-a descifrat printre orasele mentionate si unul numit Peleg, orase situate in nordul Mesopotamiei (Vladimir Teleoaca).


Dar „coincidente” toponimice in cronologia traditionala se mai gasesc. Peleg este un urmas al lui Arpacsad care trimite direct la Arpas, localitate aflata in linie dreapta la 140 km de vf. Peleaga.


Dar inca se mai pot observa si alte „coincidente”. Iafet al treilea fiu al lui Noe, a avut 7 fii dintre care ultimul se numea Tiras, exact ca Nistrul nostru. Ham, care era al doilea fiu al lui Noe, l-a avut ca urmas pe Canaan care ar putea sa provina de la Caineni, care se afla numai la 111 km de vf. Peleaga, si unde de asemenea se intampla unele evenimente ciudate inclusiv, in ultima vreme, a unei frecvente mai ridicate de accidente auto.



Investigatia poate cuprinde si nume de localitati ca Gherar (Geneza 10,19) care poate fi foarte bine Ghelar, care cu 40 Km este inca si mai aproape de vf. Peleaga. Celebra Gomora poate fi la fel de bine Govora aflata la 105 km. distanta, si periclitata si zona ei dealungul mai multor ani, cu disparitia prin gaze toxice care se fabricau in apropiere. Alta localitate Lesa poate fi foarte bine Lisa la 175 km dealungul muntilor.


Se poate observa ca toate aceste nume de localitati si de oameni se regasesc numai in Carpatii Meridionali si la o distanta maxima in linie dreapta de maxim 175 km de vf. Peleaga.


Vladimir Teleoaca atrage atentia asupra numelui Avram (urmas al lui Reu, pe filiatia Serug, Nohar si Terah) si antroponimele si toponimele asemanatoare aflate pe teritoriul nostru in numar foarte mare. Pe de alta parte nu este greu de remarcat ca filiatia Peleg- Reu se gaseste in orografia Retezatului de nord unde s-a vazut ca Valea Rea se naste din muntele cu vf. Peleaga. Se aduce aminte ca si la inceputul sec. XX rau se scria reu.



Avand in vedere ca s-a demonstrat expansiunea pelasga si in zona Orientului Apropiat si Mi jlociu, adica Palestina si Mesopotamia, este evident ca „coincidenta” de nume nu s-a datorat venirii unor popoare din aceste zone ale Orientului, in Carpatii Meridionali, mai precis in Retezat.


Prioritatea istorica a acestei zone: vf. Peleaga, Valea Rea, o incarca cu un potential energetic ocult care se manifesta diferit si pe care inca nu-l intelegem. Acest potential manifesta inteligenta. El apara locurile sacre de intrusi nepoftiti cantitativ si calitativ. Din prima speta se poate cita salvarea poenii Pelegii de prea multi interesati de eclipsa din 1999, din a doua categorie fac parte disparitii definitive sau partiale ale unor turisti a caror vibratie nu corespunde locului sau din alte motive karmice. La aceasta activitate de autoprotejare participa efectiv o serie de sculpturi megalitice de mari dimensiuni din care vreo trei se afla in zona Peleaga, cea mai frumoasa fiind Sfinxul Pelegutii.


Aceste sculpturi nu au fost realizate de stramosi numai de frumusetea lor ci se comporta ca niste cristale care primesc, triaza, amplifica si retransmit campuri de vibratii, dupa un program prestabilit.


Acelasi potential se manifesta si premonitoriu. Sarabanda de lumini din Valea Rea atentiona asupra unui accident (de avion) care urma sa se intample curand. Totul este sa intelegem aceste semne si implicit fortele inteligente care le genereaza.


Potentialul energetic remanent dupa atatea zeci de mii de ani provine de la contactul unei civilizatii energetice, venita din spatiu cu Terra, contact care a avut loc tocmai aici in Retezat. Urmare acestui contact s-a nascut o rasa viguroasa (vezi guganii) care a expandat pe un areal imens si a creat civilizatia actuala mai ales dupa ce populatiile nou nascute au ajuns in Orientul Apropiat si cei Mijlociu.


Romanii sunt urmasii directi ai acestor populatii primordiale si spatiul in care a avut loc contactul cu o civilizatie mai avansata si binevoitoare trebuie respectat si venerat, caci ar mai putea revenii in actualitate prin alte evenimente majore nebanuite.

 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 28/11/2011, 16:28 Quote|




Uriasii din adancuri
Uriasii din adancuri




- Intaii zei pe care i-au adorat pamantenii au fost amfibii, stapani ai apelor. Primele lor "case" se aflau in adancuri. Si in ziua de astazi, sunt semnalate aparitii ale unor umanoizi amfibii, despre care oamenii spun ca ar fi descendentii zeilor primordiali -




Zeii civilizatori




Enki, patronul spiritual al orasului sumerian Eridu, era zeul "apelor din adancuri", "Apzu", unul dintre cei mai importanti zei din panteonul sumerian, cunoscator al tainelor adancurilor, cel care l-a creat pe primul om, Adapa, din amestecul propriului sange cu cel al unei fiinte ce salasluia pe pamant. Enki era si un zeu al intelepciunii, protector al stiintelor si artelor, un zeu civilizator prin excelenta, care l-a invatat pe om scrisul si arta constructiilor. El i-a salvat pe urmasii lui Adapa de marele Potop, invatandu-i sa construiasca o corabie "cu podea si sus si jos", un submarin, dandu-le si un pilot zeiesc, care sa-i conduca la un punct de intalnire, cand apele se vor linisti. Conform mitologiei sumeriene, Enki locuia in Apzu, de unde iesea adesea la suprafata, pentru a-si conduce supusii. Mai adanc de "casa" lui Enki, locuiau "zeii intunecimii", fiinte care nu ieseau niciodata la suprafata, neputand trai pe pamant.



In mitologia greaca, intalnim naiadele, zeitati ale apelor care traiau in lacuri si lagune, apareau in fantani adanci si erau socotite cele mai vechi spirite. Oceanidele traiau in ape sarate, iar nereidele, in Mediterana.
La filistini, il intalnim pe zeul Dagon, iesit din Marea Eritreei, avand infatisare jumatate om si jumatate peste. Chiar si preotii lui erau infatisati cu costume amfibii, cand ii aduceau ofrande, desi templele inchinate lui Dagon erau pe uscat. Babilonienii spuneau ca Oannes, zeul-peste, a adus civilizatia pe pamant. Acesta putea sta ziua intre oameni, pe uscat, iar noaptea se intorcea in adancuri.



In Africa, bastinasii cred in spiritele ancestrale Nommo, descrise ca fiinte hermafrodite, asemanatoare pestilor, dar cu trasaturi umane, care traiau in ape. Uneori erau descrise avand doua picioare, alteori cu picioarele lipite, ca o coada de peste. Erau foarte intelepte, adesea fiind numite "Invatatorii". Conform mitologiei africane, Dagon si Nommo erau primele fiinte create de zeul cerului, Amma. Toti acesti zei amfibii ai antichitatii se remarcau prin dimensiuni impresionante, la fel ca si "descendentii" lor actuali.



Mumia misterioasa din Egipt




Despre mumiile egiptene se scrie mereu cate un capitol, pe masura ce sunt descoperite si identificate. Insa despre mumia unui barbat inalt de peste doi metri si jumatate nu a aparut nici o stire in mass-media, ci s-a vorbit despre ea doar la anumite simpozioane.




Era ciudata, infricosatoare si inexplicabila. In afara de inaltimea neobisnuita, mumia ce reprezenta un barbat nu avea nas, iar in loc de urechi, avea doua gauri. Vechimea ei a fost datata la 4000 de ani. Mormantul arata ca este vorba de un nobil, insa nu toate obiectele descoperite tineau de cultul mortilor din Egiptul antic. Un disc metalic, inscriptionat cu semne ciudate, ramasitele unor pantofi ce pareau a fi dintr-un material plastic si multe tablete de piatra, ce infatisau planete, stele si masinarii misterioase, nu si-au gasit explicatia. Nici interiorul mormantului nu parea a fi fost finisat prin tehnicile egiptene. Peretii de piatra fusesera polizati, avand netezimea unei marmuri. Pietrele parca ar fi fost taiate cu laser.



Cercetatorii Paul Stonehill si Philip Mantle au remarcat ca astfel de creaturi ciudate, foarte inalte si neavand urechi si nas, au fost semnalate si in regiunea Lacului Issik Kul, din nordul Muntilor Tian Shan, Kirkizstan. Localnicii le numeau creaturi ale apelor si povesteau ca, in timpurile de inceput, acestea stapaneau Pamantul. Uriasii marini au fost semnalati in diverse variante si in alte colturi ale lumii, in toate epocile, fiind prezenti in mitologiile locale ca zei civilizatori.




Rapoartele marinarilor sovietici





Declasificarea "dosarelor X" ale Marinei rusesti a scos la iveala rapoarte despre incidente ciudate, avandu-i ca protagonisti pe marinarii si scafandrii militari, pe de-o parte, si fiinte acvatice foarte asemanatoare cu oamenii, dar avand o lungime in jur de trei metri si picioarele lipite intr-o coada de peste.



Revista "Svobodnaya Pressa" nota cateva dintre aceste intalniri neasteptate, care dateaza de pe vremea cand comandantul Fortelor Navale sovietice era amiralul Nikolai Ivanovici Smirnov. Vladimir Azaza, fost ofiter de marina, devenit ulterior cercetator al fenomenului OZN, a apreciat ca documentele declasificate sunt extrem de valoroase, datorita rigurozitatii rapoartelor, ce dovedesc ca faptele intamplate erau cu adevarat iesite din comun, militarii facand tot posibilul sa elucideze fenomenul neobisnuit. In afara de incidentele semnalate in partea sudica a Triunghiului Bermudelor, in Caraibe si in adancurile Oceanului Atlantic - in special legate de OZN-uri, care apareau si dispareau brusc in adancuri - mai erau si incredibilele rapoarte despre fiinte acvatice, intalnite aproape de asezari omenesti, la Lacul Baikal. In 1982, un grup de sapte scafandri militari au intalnit fiinte umanoide amfibii inotand la o adancime de 50 de metri. In urma confruntarii cu acestea, trei scafandri au murit, iar ceilalti patru au fost grav raniti, ramanand cu dizabilitati.




O tentativa de capturare esuata




Mai multe detalii din acest raport au fost publicate de revista rusa a fenomenelor paranormale "Anomalia", in 1992. Aflam din ele ca scafandrii militari faceau parte dintr-o unitate care se antrena in lacurile de mare adancime, din regiunile militarizate Turkmenistan si Asia Centrala.




Era in 1982, la Issik Kul. Scafandrii au raportat observarea unor fiinte uriase, cu trasaturi umanoide, care inotau in adancime, fara sa aiba greoaiele costume de protectie pe care le purtau militarii. Aveau doar un costum argintiu, subtire, mulat pe corp, si o casca sferica pe cap. La locul de antrenament a sosit si seful Serviciului de Scafandri Militari, care avea rapoarte din toate regiunile unde se antrenau scafandrii. Practic, in toate lacurile de mare adancime ii fusesera semnalate astfel de creaturi ciudate, care nu erau nici din regnul uman, nici vreun tip de animal acvatic cunoscut si clasificat. S-a hotarat capturarea unei asemenea fiinte, pentru a se elimina suspiciunile ca ar fi fost o creatie artificiala a inamicilor. Operatiunea a fost gandita in stil pescaresc, plasa fiind cea mai recomandata pentru prinderea unor fiinte de asemenea dimensiuni. Insa, cei sapte scafandri care au incercat sa intinda plasa au fost azvarliti de o forta uriasa, care i-a propulsat deasupra apei.



Din cauza depresurizarii bruste, militarii puteau suferi embolii, asa ca au fost inghesuiti in singura cabina de decompresie pe care o aveau la locul de antrenament, desi nu era loc decat pentru doi. Trei militari au decedat, din cauza sindromului Caisson, iar ceilalti patru au ramas cu dizabilitati. La putin timp de la intamplare, Comandamentul Major al Fortelor de Uscat a primit un raport privind creaturile subacvatice, precum si alte fenomene neobisnuite, lumini, anomalii etc., petrecute in adancurile lacurilor din regiunea Turkmenistan, fiind atasata si o harta a acestor lacuri.



Regele Ossounes din Issik Kul




La sfarsitul anilor '30, doi localnici din regiunea Transiliisk Ala-Tau au gasit intr-o pestera din apropierea Lacului Issik Kul trei schelete umanoide, lungi de trei metri, ale caror trupuri erau impodobite cu lilieci din argint. Cei doi au luat podoabele, le-au topit, pastrand doar o bucata. Cand autoritatile au aflat povestea, artefactul ramas a fost luat si studiat de catre cercetatorii sovietici. Insa nu au reusit sa dateze bijuteria. Localnicii nu se mai mira de astfel de descoperiri, sustinand ca este vorba de fiintele umanoide din adancuri. O legenda kirkiza vorbeste de un intreg oras scufundat in Lacul Issik Kul. Conducatorul orasului era regele Ossounes, o creatura umanoida, avand urechile alungite. Ossounes aminteste de zeul-peste Oannes al babilonienilor.



In urma cu 2500 de ani, pe malul lacului se intindea o metropola bogata a masagetilor. Mormintele se aflau la cinci metri adancime si a fost nevoie de scufundatori ca sa cerceteze siturile arheologice. In morminte s-au gasit adevarate comori, un motiv des intalnit pe obiecte fiind un rege inconjurat de dragoni acvatici, in care monarhul are pe cap o coroana terminata cu doua coarne, asemanatoare "urechilor alungite" din legenda kirkiza. Si mai spectaculos, pe doua artefacte de aur sunt reprezentate fiinte umanoide cu coada de peste, una dintre ele avand si-o barba la fel ca regele Ossounes, de unde si presupunerea ca portretul era al lui.




Somnul cataleptic



O alta marturie ii apartine unui vanator de rechini, care, navigand pe coasta Marii Negre, in dreptul regiunii Anapa, a intalnit acelasi gen de fiinte umanoide, descrise de toti cei care le-au vazut: inalte de trei metri, cu chipuri umanoide. Numai ca acestea aveau picioarele lipite, formand o coada de peste. Sau poate era un costum special. Vanatorul le-a intalnit la o adancime de opt metri, pe cand ieseau la suprafata. Purtau un soi de casti, prin care se zareau niste ochi bulbucati. Pielea le era foarte deschisa la culoare, iar degetele de la maini unite prin membrane. Unul dintre inotatori a intins mana spre vanatorul de rechini, intr-un gest de salut.
Mikhail Demidenko, autorul, printre altele, al cartii "Pe urmele SS in Tibet" (1999), a fost interpret pe langa Armata Rosie a Chinei, in timpul razboiului. In 1954, a insotit intr-o misiune in Tibet ofiteri de rang inalt sovietici, in provincia autonoma a uigurilor, Xindjiang. Intr-o noapte, s-au cazat la o manastire lamaista. Acolo, Demidenko a intalnit un calugar batran, rus de origine, care le-a povestit ca in pesterile de langa lacurile glaciare exista uriasi-amfibii, de trei metri, care dorm intr-un somn impus, cataleptic. Cand ii descopera, militarii chinezi ii omoara ca sa nu se mai trezeasca. Legendele vorbesc si despre uriasii care traiesc in adancul pamantului, in Shambala, misteriosul regat in cautarea caruia au plecat si expeditionarii lui Hitler.




Cea mai ciudata relatare vine din partea Armatei de Eliberare a Poporului din China. Incidentul s-a petrecut la granita cu India, in regiunea himalayana Ladakh, disputata de cele doua tari. AEP a trimis o unitate de blindate spre Zhada, de la baza din Niuke. Insa nu au putut ajunge la punctul de desfasurare, din cauza unui lac artificial, creat peste noapte la vest de Zhada, pe o latura a Raului Langchiui, care ameninta sa inunde valea locuita dinspre partea Indiei. Nici autoritatile chineze, nici indienii nu stiau cum a aparut lacul si, ceea ce este mai ciudat, nici nu s-au aratat curioase sa investigheze. Dar s-au abtinut de la manevre militare in zona si, dupa o vreme, lacul a disparut, asa cum aparuse. Ufologul indian Krishnari Bai Dharapurnanda a aflat de la oamenii din zona, si de-o parte si de alta a raului, ca fiinte umanoide neobisnuit de inalte au fost vazute trebaluind pe langa lacul artificial, plonjand in adanc, fara sa aiba vreo costumatie speciala, in afara unui material argintiu, mulat, inclusiv pe cap. Fara tuburi de oxigen, fara casti speciale. Acele fapturi, odata ce plonjau in apa, nu mai ieseau la tarm.

 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 11/12/2011, 20:47 Quote|




Apararatul lui Uriel la Sarmisegetuza




Am primit un material foarte interesant pe care doresc sa vi-l impartasesc:


In cartea „Aparatul lui Uriel”, doi cercetatori britanici au reconstituit „computerul ceresc” din Cartea lui Enoh si au obtinut calendarul solar de la Sarmisegetuza.


Aparatul lui Uriel in Dacia


„Aparatul lui Uriel” de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn
Christopher Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din „Cartea astrilor cerestri” a patriarhului antediluvian Enoh.


„Cartea astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor oameni, alesi de ei, ca sa masoare „traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”.



O „cale in dar”…



„Aparatul lui Uriel”, de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic




Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”cale in dar”), ale carui elemente erau „stalpi, portaluri si ferestre”, dispuse in cercuri concentrice, cu o „potcoava” din 21 de stalpi in centru – locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c. Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti ”mesageri ai lui Dumnezeu”?



… data de mesagerii lui Dumnezeu




Lomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa
Misterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele ”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”, niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. “Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime”. Din “Dictionarul de mitologie generala” al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.



Impreunarea mesagerilor cu pamantencele





Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (…) 10. Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.



Invatatura pentru oameni



Se poate presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat “Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin” ( “Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste ”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight. Apoi, l-au pus sa scrie – in 366 de manuscrise, cate unul pe an – tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.




Locul secret unde a fost instruit Enoh



Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un ”aparat” cu care se putea masura ”traseele astrilor si legile lor”, precum si „ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie”. Refacand aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh.


Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene”! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa ”computerul” reconstituit de ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul solar”, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in “Impactul Romei asupra dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”.



Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor




Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: „ in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica.



Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.



Bun loc, la paralela 45!



„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”. I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si ”calea in dar” era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”.



Predictii astrologice





Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin faptul ca ”mesagerii” i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se intampla in toti anii”, sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de ”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.


sursa www.enational.ro


 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 27/12/2011, 22:31 Quote|




Uriasii din adancuri
Uriasii din adancuri




- Intaii zei pe care i-au adorat pamantenii au fost amfibii, stapani ai apelor. Primele lor "case" se aflau in adancuri. Si in ziua de astazi, sunt semnalate aparitii ale unor umanoizi amfibii, despre care oamenii spun ca ar fi descendentii zeilor primordiali -




Zeii civilizatori




Enki, patronul spiritual al orasului sumerian Eridu, era zeul "apelor din adancuri", "Apzu", unul dintre cei mai importanti zei din panteonul sumerian, cunoscator al tainelor adancurilor, cel care l-a creat pe primul om, Adapa, din amestecul propriului sange cu cel al unei fiinte ce salasluia pe pamant. Enki era si un zeu al intelepciunii, protector al stiintelor si artelor, un zeu civilizator prin excelenta, care l-a invatat pe om scrisul si arta constructiilor. El i-a salvat pe urmasii lui Adapa de marele Potop, invatandu-i sa construiasca o corabie "cu podea si sus si jos", un submarin, dandu-le si un pilot zeiesc, care sa-i conduca la un punct de intalnire, cand apele se vor linisti. Conform mitologiei sumeriene, Enki locuia in Apzu, de unde iesea adesea la suprafata, pentru a-si conduce supusii. Mai adanc de "casa" lui Enki, locuiau "zeii intunecimii", fiinte care nu ieseau niciodata la suprafata, neputand trai pe pamant.



In mitologia greaca, intalnim naiadele, zeitati ale apelor care traiau in lacuri si lagune, apareau in fantani adanci si erau socotite cele mai vechi spirite. Oceanidele traiau in ape sarate, iar nereidele, in Mediterana.
La filistini, il intalnim pe zeul Dagon, iesit din Marea Eritreei, avand infatisare jumatate om si jumatate peste. Chiar si preotii lui erau infatisati cu costume amfibii, cand ii aduceau ofrande, desi templele inchinate lui Dagon erau pe uscat. Babilonienii spuneau ca Oannes, zeul-peste, a adus civilizatia pe pamant. Acesta putea sta ziua intre oameni, pe uscat, iar noaptea se intorcea in adancuri.



In Africa, bastinasii cred in spiritele ancestrale Nommo, descrise ca fiinte hermafrodite, asemanatoare pestilor, dar cu trasaturi umane, care traiau in ape. Uneori erau descrise avand doua picioare, alteori cu picioarele lipite, ca o coada de peste. Erau foarte intelepte, adesea fiind numite "Invatatorii". Conform mitologiei africane, Dagon si Nommo erau primele fiinte create de zeul cerului, Amma. Toti acesti zei amfibii ai antichitatii se remarcau prin dimensiuni impresionante, la fel ca si "descendentii" lor actuali.



Mumia misterioasa din Egipt




Despre mumiile egiptene se scrie mereu cate un capitol, pe masura ce sunt descoperite si identificate. Insa despre mumia unui barbat inalt de peste doi metri si jumatate nu a aparut nici o stire in mass-media, ci s-a vorbit despre ea doar la anumite simpozioane.




Era ciudata, infricosatoare si inexplicabila. In afara de inaltimea neobisnuita, mumia ce reprezenta un barbat nu avea nas, iar in loc de urechi, avea doua gauri. Vechimea ei a fost datata la 4000 de ani. Mormantul arata ca este vorba de un nobil, insa nu toate obiectele descoperite tineau de cultul mortilor din Egiptul antic. Un disc metalic, inscriptionat cu semne ciudate, ramasitele unor pantofi ce pareau a fi dintr-un material plastic si multe tablete de piatra, ce infatisau planete, stele si masinarii misterioase, nu si-au gasit explicatia. Nici interiorul mormantului nu parea a fi fost finisat prin tehnicile egiptene. Peretii de piatra fusesera polizati, avand netezimea unei marmuri. Pietrele parca ar fi fost taiate cu laser.



Cercetatorii Paul Stonehill si Philip Mantle au remarcat ca astfel de creaturi ciudate, foarte inalte si neavand urechi si nas, au fost semnalate si in regiunea Lacului Issik Kul, din nordul Muntilor Tian Shan, Kirkizstan. Localnicii le numeau creaturi ale apelor si povesteau ca, in timpurile de inceput, acestea stapaneau Pamantul. Uriasii marini au fost semnalati in diverse variante si in alte colturi ale lumii, in toate epocile, fiind prezenti in mitologiile locale ca zei civilizatori.




Rapoartele marinarilor sovietici





Declasificarea "dosarelor X" ale Marinei rusesti a scos la iveala rapoarte despre incidente ciudate, avandu-i ca protagonisti pe marinarii si scafandrii militari, pe de-o parte, si fiinte acvatice foarte asemanatoare cu oamenii, dar avand o lungime in jur de trei metri si picioarele lipite intr-o coada de peste.



Revista "Svobodnaya Pressa" nota cateva dintre aceste intalniri neasteptate, care dateaza de pe vremea cand comandantul Fortelor Navale sovietice era amiralul Nikolai Ivanovici Smirnov. Vladimir Azaza, fost ofiter de marina, devenit ulterior cercetator al fenomenului OZN, a apreciat ca documentele declasificate sunt extrem de valoroase, datorita rigurozitatii rapoartelor, ce dovedesc ca faptele intamplate erau cu adevarat iesite din comun, militarii facand tot posibilul sa elucideze fenomenul neobisnuit. In afara de incidentele semnalate in partea sudica a Triunghiului Bermudelor, in Caraibe si in adancurile Oceanului Atlantic - in special legate de OZN-uri, care apareau si dispareau brusc in adancuri - mai erau si incredibilele rapoarte despre fiinte acvatice, intalnite aproape de asezari omenesti, la Lacul Baikal. In 1982, un grup de sapte scafandri militari au intalnit fiinte umanoide amfibii inotand la o adancime de 50 de metri. In urma confruntarii cu acestea, trei scafandri au murit, iar ceilalti patru au fost grav raniti, ramanand cu dizabilitati.




O tentativa de capturare esuata




Mai multe detalii din acest raport au fost publicate de revista rusa a fenomenelor paranormale "Anomalia", in 1992. Aflam din ele ca scafandrii militari faceau parte dintr-o unitate care se antrena in lacurile de mare adancime, din regiunile militarizate Turkmenistan si Asia Centrala.




Era in 1982, la Issik Kul. Scafandrii au raportat observarea unor fiinte uriase, cu trasaturi umanoide, care inotau in adancime, fara sa aiba greoaiele costume de protectie pe care le purtau militarii. Aveau doar un costum argintiu, subtire, mulat pe corp, si o casca sferica pe cap. La locul de antrenament a sosit si seful Serviciului de Scafandri Militari, care avea rapoarte din toate regiunile unde se antrenau scafandrii. Practic, in toate lacurile de mare adancime ii fusesera semnalate astfel de creaturi ciudate, care nu erau nici din regnul uman, nici vreun tip de animal acvatic cunoscut si clasificat. S-a hotarat capturarea unei asemenea fiinte, pentru a se elimina suspiciunile ca ar fi fost o creatie artificiala a inamicilor. Operatiunea a fost gandita in stil pescaresc, plasa fiind cea mai recomandata pentru prinderea unor fiinte de asemenea dimensiuni. Insa, cei sapte scafandri care au incercat sa intinda plasa au fost azvarliti de o forta uriasa, care i-a propulsat deasupra apei.



Din cauza depresurizarii bruste, militarii puteau suferi embolii, asa ca au fost inghesuiti in singura cabina de decompresie pe care o aveau la locul de antrenament, desi nu era loc decat pentru doi. Trei militari au decedat, din cauza sindromului Caisson, iar ceilalti patru au ramas cu dizabilitati. La putin timp de la intamplare, Comandamentul Major al Fortelor de Uscat a primit un raport privind creaturile subacvatice, precum si alte fenomene neobisnuite, lumini, anomalii etc., petrecute in adancurile lacurilor din regiunea Turkmenistan, fiind atasata si o harta a acestor lacuri.



Regele Ossounes din Issik Kul




La sfarsitul anilor '30, doi localnici din regiunea Transiliisk Ala-Tau au gasit intr-o pestera din apropierea Lacului Issik Kul trei schelete umanoide, lungi de trei metri, ale caror trupuri erau impodobite cu lilieci din argint. Cei doi au luat podoabele, le-au topit, pastrand doar o bucata. Cand autoritatile au aflat povestea, artefactul ramas a fost luat si studiat de catre cercetatorii sovietici. Insa nu au reusit sa dateze bijuteria. Localnicii nu se mai mira de astfel de descoperiri, sustinand ca este vorba de fiintele umanoide din adancuri. O legenda kirkiza vorbeste de un intreg oras scufundat in Lacul Issik Kul. Conducatorul orasului era regele Ossounes, o creatura umanoida, avand urechile alungite. Ossounes aminteste de zeul-peste Oannes al babilonienilor.



In urma cu 2500 de ani, pe malul lacului se intindea o metropola bogata a masagetilor. Mormintele se aflau la cinci metri adancime si a fost nevoie de scufundatori ca sa cerceteze siturile arheologice. In morminte s-au gasit adevarate comori, un motiv des intalnit pe obiecte fiind un rege inconjurat de dragoni acvatici, in care monarhul are pe cap o coroana terminata cu doua coarne, asemanatoare "urechilor alungite" din legenda kirkiza. Si mai spectaculos, pe doua artefacte de aur sunt reprezentate fiinte umanoide cu coada de peste, una dintre ele avand si-o barba la fel ca regele Ossounes, de unde si presupunerea ca portretul era al lui.




Somnul cataleptic



O alta marturie ii apartine unui vanator de rechini, care, navigand pe coasta Marii Negre, in dreptul regiunii Anapa, a intalnit acelasi gen de fiinte umanoide, descrise de toti cei care le-au vazut: inalte de trei metri, cu chipuri umanoide. Numai ca acestea aveau picioarele lipite, formand o coada de peste. Sau poate era un costum special. Vanatorul le-a intalnit la o adancime de opt metri, pe cand ieseau la suprafata. Purtau un soi de casti, prin care se zareau niste ochi bulbucati. Pielea le era foarte deschisa la culoare, iar degetele de la maini unite prin membrane. Unul dintre inotatori a intins mana spre vanatorul de rechini, intr-un gest de salut.
Mikhail Demidenko, autorul, printre altele, al cartii "Pe urmele SS in Tibet" (1999), a fost interpret pe langa Armata Rosie a Chinei, in timpul razboiului. In 1954, a insotit intr-o misiune in Tibet ofiteri de rang inalt sovietici, in provincia autonoma a uigurilor, Xindjiang. Intr-o noapte, s-au cazat la o manastire lamaista. Acolo, Demidenko a intalnit un calugar batran, rus de origine, care le-a povestit ca in pesterile de langa lacurile glaciare exista uriasi-amfibii, de trei metri, care dorm intr-un somn impus, cataleptic. Cand ii descopera, militarii chinezi ii omoara ca sa nu se mai trezeasca. Legendele vorbesc si despre uriasii care traiesc in adancul pamantului, in Shambala, misteriosul regat in cautarea caruia au plecat si expeditionarii lui Hitler.




Cea mai ciudata relatare vine din partea Armatei de Eliberare a Poporului din China. Incidentul s-a petrecut la granita cu India, in regiunea himalayana Ladakh, disputata de cele doua tari. AEP a trimis o unitate de blindate spre Zhada, de la baza din Niuke. Insa nu au putut ajunge la punctul de desfasurare, din cauza unui lac artificial, creat peste noapte la vest de Zhada, pe o latura a Raului Langchiui, care ameninta sa inunde valea locuita dinspre partea Indiei. Nici autoritatile chineze, nici indienii nu stiau cum a aparut lacul si, ceea ce este mai ciudat, nici nu s-au aratat curioase sa investigheze. Dar s-au abtinut de la manevre militare in zona si, dupa o vreme, lacul a disparut, asa cum aparuse. Ufologul indian Krishnari Bai Dharapurnanda a aflat de la oamenii din zona, si de-o parte si de alta a raului, ca fiinte umanoide neobisnuit de inalte au fost vazute trebaluind pe langa lacul artificial, plonjand in adanc, fara sa aiba vreo costumatie speciala, in afara unui material argintiu, mulat, inclusiv pe cap. Fara tuburi de oxigen, fara casti speciale. Acele fapturi, odata ce plonjau in apa, nu mai ieseau la tarm.

As
 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 6/2/2012, 17:21 Quote|




NATO cauta in Romania legendara apa a nemuririi




Fara indoiala ca serviciile de informatii ale NATO, cea mai puternica alianta politico-militara din toate timpurile, sunt mereu pe faza. Astfel se explica cum au aflat de apa cu proprietati curative care tasneste dintr-o stanca pe coclauri putin umblate din muntii aflati la 13 km de Comarnic, pe Valea Prahovei, din izvorul Sapte Bolovani, cunoscut mai bine doar de cativa padurari.


Izvorul Sapte Bolovani, vizitat de experti ai Atlanticului de Nord



Expertii NATO din Berlin s-au aventurat in primavara anului trecut pana la Bolovani, recoltand apa in niste recipienti, continut ce a aratat, in urma unor analize sofisticate de laborator, ca lichidul nu contine deloc nitrati, fiind cel mai pur din Europa. In decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din Campina a concesionat prin licitatie izvorul si terenul aferent de la Bolovani, pe o perioada de 49 de ani. Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura Pistol de la „Ziua": „Nici nu am castigat bine licitatia - asta se intampla la inceputul acestei luni - si ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea o colaborare. Reprezentantii NATO doreau ca noi sa imbuteliem si sa distribuim apa de la Bolovani trupelor aflate in misiune pe teritoriul tarii noastre. Proiectul va fi demarat in vara anului viitor, iar in prima faza va trebui sa cumparam utilaje pentru captarea si transportul apei din munte. Acest lucru presupune montarea unei conducte de 15 km care sa strabata intreaga zona muntoasa. Investitia va ajunge la cel putin un milion de euro. Apoi, in etapa a doua, vom construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrica moderna de imbuteliere" . Investitia poate redresa simtitor bugetul local si rata somajului din orasul Comarnic. In afara de gradul exceptional de puritate a apei de la izvorul Sapte Bolovani, despre proprietatile curative ale lichidului pentru diverse maladii nu se stie aproape nimic. Cu totul altfel stau lucrurile in zona numita SAPTE IZVOARE de pe versantul estic al muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, cu cele de la Sapte Izvoare, aflat la circa 7 km de Herculane, pe drumul spre Baia de Arama, sau cu Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la Poalele Muntilor Fagaras. Pentru a radiografia proprietatile curative ale apelor respective trebuie sa coboram cu opt milenii intr-o istorie care ne va rezerva in viitor multe surprize.



Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic



Nicolae Densusianu, membru corespondent al Academiei Romane la sectiunea istorica, si-a petrecut 40 de ani din viata pentru a dovedi, in 1913, in monumentala sa lucrare „Dacia prehistorica" , ca suntem stramosii celui mai mare imperiu din istoria omenirii - Imperiul Pelasgic. Teoriile si interpretarile lui Densusianu sunt in mare parte depasite, multe sunt eronate, dar sunt si elemente confirmate de sapaturile arheologice. DACIA PREISTORICa indica un nucleu spiritual al Imperiului Pelasgic, perimetrul cuprins intre Portile de Fier, Muntii Bucegi si Muntii Buzaului. In afara de izvorul de la Sambata de Sus, care nu se afla in respectivul perimetru, celelalte doua locatii mentionate sunt. Densusianu, plecand de la rationamentul ca termenul „Coloanele lui Heracles (Hercule)" reprezinta numai un simbol legat de templul legendarului erou semizeu, localizeaza extrema de vest a Centrului spiritual neolitic al pelasgilor la Portile de Fier, nu departe de statiunea Baile Herculane. Cu prilejul construirii in cooperare romano-iugoslava la Portile de Fier a cunoscutei hidrocentrale, a fost scoasa la iveala o asezare urbana veche de 80 de secole. Este vorba de LEPINSKI-VIR, descoperita pe malul sarbesc, care a fost mutata, portiune cu portiune, pe o platforma speciala aflata la 20 de metri deasupra nivelului Dunarii.



Aceasta descoperire locala, neindeajuns de cunoscuta marelui public, a echipei de arheologi din tara vecina, condusa de D. Strejovic, constituie o dovada de necontestat ca civilizatia europeana nu isi are geneza in cea din Orientrul Apropiat. In 1968, s-a stabilit ca asezarea avea trei straturi de cultura, un urbanism dezvoltat, cu o deosebita dezvoltare artistica vadita in „protorealismul" sculpturilor, iar studiul scheletelor duce la concluzia ca acestea apartin unui tip european robust, varianta a lui Cro-Magnon, dar specialistii sunt de parere ca a avut si precursori. „Urbea" era prevazuta cu doua axe principale, fiind o inovatie extraordinara, locuintele, de dimensiuni iesite din comun pentru perioada respectiva, erau captusite cu o tencuiala hidrofuga. Casele sunt dispuse intr-o perfecta simetrie, toate avand forma trapezoidala, sau mai precis sectiune tronconica de 60 de grade, care se putea realiza numai prin cunostinte matematice precise, in opinia academicianului Nicolae Teodorescu.



Cu cele opt milenii vechime, Lepinski-Vir e cu 1.160 de ani mai „batrana" decat prima asezare urbana din istoria omenirii, atestata arheologic in apropierea Ierihonului, „orasul preistoric" de la Portile de Fier fiind in plina inflorire cand Sumerul nici nu exista. Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de langa Herculane sa se fi tratat de intinderi musculare si de lovituri la oase in mofetele naturale cu apa care atinge 80ş in unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea soselei de la Herculane la Baia de Arama, zona cunoscuta de mosi-stramosi ca Sapte Izvoare. La mijlocul anilor '80, un batran staroste de ciobani din Vama Strunga de pe Valea Ialomitei, Baci Farcas, a istorisit unor turisti cateva legende sacre ale dacilor, legende care coborau la stra-strabunicii acestora in timpuri imemoriale; o piatra (probabil un meteorit - n.n.) a cazut din inaltul cerului, aprinzand o parte din padurea din muntii de basm, un singur om avand curajul sa se apropie de roca infricosatoare si sa o duca in pestera sa, fiind folosita la iscarea focului si la iluminat, apoi la vanatoare. Proprietatile sale erau magice: stapanea timpul si dirija destinele. Brusc, au disparut si piatra, si posesorul ei, dar acesta aparea cateodata in plina noapte ca o aura luminoasa care lua forma unui batran. Cu timpul, oamenii au inceput sa ii aduca ofrande ciudatei aratari numite de Baci Farcas Zeul Necunoscut sau Zeul din Grota. Pornind de la maxima ca orice legenda are un sambure de adevar, Strabon din Amaseia, cel mai important geograf al antichitatii, scria in al doilea deceniu al erei noastre despre preotii sau „profetii" pelasgi ca acestia erau oameni atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor, a oracolelor si a semnelor divine, locuind in lacasuri subterane, „Katagoian" sau „Kagoian". Povestitorul si-a depanat in continuare legenda, mentionand ca Zeul din Grota a devenit Mos Timp, pentru ca acesta, fiind nemuritor, putea sa stapaneasca timpul.




Ceausescu era foarte interesat de Tinerete Fara Batranete



In ciclul de legende de la Vama Strunga se numara si cea a lui Zamolxis, cel ales de Steaua-Mama, care a dat nastere Pietrei Sacre, sa fie initiat din randul celor mai destoinici geto-daci liberi. La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat lumea larga, singura cale spre a intelege puterea pietrei. La plecare, Sfinxul, paznicul cu chip de granit al Triunghiului Sacru si a Pietrei Sacre, l-a povatuit: „Timpul este prietenul tau. Inca nu-l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti asta ". Intors in patrie, Zamolxis a inceput sa propovaduiasca printre geto-daci despre intelepciune, credinta si suflet si, impartind dreptatea, fapte ce au ajuns la urechile regelui care l-a numit Mare Preot. Dupa sute de ani, Zamolxis a fost coborat in inima muntelui, devenind zeu nemuritor, iar dupa alte sute de ani, un ostean care a pazit toata viata hotarele Daciei a fost transformat in OMU, cel mai inalt munte pentru eternitate, „prevestind prin mugetul de bucium al vantului cand dusmanii se apropie de tara lui draga".



Dupa foarte multi ani, functia de Mare Preot trecuse la mai multi alesi de ursitoare, pana la Deceneu, inzestrat si el de Zamolxis cu darul nemuririi. La un an dupa ce Decebal murise in luptele cu cotropitorii romani, geto-dacii au trimis un sol la Zamolxis, care era primit numai daca avea sufletul curat, dovedit prin ritualul de a fi aruncat in sus cazand in sulite, iar atunci cand cel ales murea pe loc, se considera ca este cel ales. Apoi, insusi Deceneu s-a dus la Zamolxis sa obtina iertarea geto-dacilor, care se abatusera de la dreapta credinta.
Lasand la o parte legendele care s-au transmis pe cale orala timp de milenii pana in zilele noastre, sa trecem in revista ce spun istoricii despre „miezul" celor relatate.



Herodot, supranumit si parintele istoriei, declara ca getii se cred nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinta divina. Comentand „soliile" periodice, din patru in patru ani, la Zamolxis, Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari specialisti ai istoriei religiilor, concluzioneaza ca sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geti si zeul lor". Geograful Strabon scrie ca Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui sacru Kogaion, in apropierea unui rau cu apa limpede. Dupa unii cercetatori, KOG-A-ION insemna „Capul Magnificului" , fiind si denumirea Bucegilor. Aici se afla si Pestera Ialomitei, pe langa care trece raul cu apa limpede si Sfinxul romanesc, situate pe platoul din apropierea cabanei Babele. Acesta a suferit numai in ultima suta de ani serioase modificari, in urma actiunii agentilor naturali, dar si a turistilor needucati, megalitul fiind, in urma analizei unor fotografii si desene mai vechi, mult mai aproape de o imagine in profil a unui urias chip uman, mai bine conturat sub anumite unghiuri de lumena. Asupra uriasei stanci sunt pareri pro si contra in randurile cercetatorilor, unii optand pentru un capriciu al naturii, altii, pentru o sculptura gigantica. Remarcand ca cercetarile nu s-au facut la baza Sfinxului romanesc, acesta a revenit in actualitate la sfarsitul anilor '70, cand cunoscutul cercetator peruan Daniel Ruzo - care a descoperit in Peru sculpturi uriase, pentru realizarea carora un popor necunoscut a folosit in urma cu circa douazeci de milenii stanci naturale - a „radiografiat" Sfinxul si Varful Omu, un adevarat focar de energie spirituala, dupa aprecierea unor persoane cu perceptii extrasenzoriale. Cercetatorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unele megalite din Bucegi sa fi fost prelucrate de oameni, ceea ce in lucrarile de specialitate poarta denumirea de origine antropica, ipoteza sustinuta si de profesorul Traian Naum.



Anul 1968, cand au loc cercetarile lui Daniel Ruzo, trebuie coroborat cu un alt eveniment important pentru investigatiile la care ne referim. Este vorba de mulajul executat fidel dupa cele 125 de tablouri reliefate in marmura de Cararra pe originalul Columnei lui Traian care, dupa un lung stagiu de depozitare la Roma, in subsolurile Lateranului, ale Forului Roman si ale Vaticanului, intarzierea pricinuita de vitregia ultimului razboi mondial, a ajuns in sfarsit la Bucuresti. Copia realizata din ciment-armat dupa originalul atribuit celui mai mare architect al antichitatii, Apollodor din Damasc, ofera, dupa cum scrie prof. univ. dr. Dumitru Tudor, „documentatia directa si vasta privitoare la studierea tuturor problemelor legate de momentul cuceririi regatului dac si inceputurile romanitatii de la nordul Dunarii".



Ceausescu a fost informat ca exista o sursa de apa foarte pura, cunoscuta de peste doua mii de ani, care se gaseste in zona initiatica a dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasa din care a baut Zamolxe(Zamolxis) inainte de a deveni zeu. Mai mult, ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice. Este chiar zona de care am vorbit, de pe versantul estic al masivului Bucegilor, apa ciudata de aici constituind obiectul unui studiu de laborator inca din 1927, studiu continuat in perioada interbelica de catre academicianul Gheorghe Murgeanu si de catre o societate franceza. Testele au dovedit ca apa de la „Sapte Izvoare" are toti indicatorii calitativi, un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume, numarul bacteriilor fiind zero, ca si poluarea cu azotati si azotiti. Ceausescu a fost placut impresionat ca, in urma ultimelor studii facute la Hidrotehnica, in zona Cheilor Zanoagei, la Izvoarele Ialomitei ar exista un nucleu energetic pozitiv al nemuririi. Este imposibil ca dictatorul sa nu fi discutat cu Tovarasa problema, mai ales ca acesteia i se aducea in fiecare zi cu elicopterul de la Olanesti apa minerala proaspata pentru afectiunile de care suferea, in special ale tubului digestiv, fapt confirmat si de marturiile militarilor care au intrat in contact cu aceasta in orele dinaintea executiei si care arata ca, neavand spray-uri asupra sa sau parfumuri, degaja un miros foarte greu, ca de cadavru. Camil Roguski, care a fost arhitectul de interior al familiei Ceausescu vreme de cateva decenii, isi aminteste ca in fiecare zi se aducea o cisterna de apa plata de la Campulung, folosita numai la spalarea vaselor, cu toate ca la casa principala din Primaverii exista un put adanc de o suta de metri, cu apa pura. In consecinta, Ceausescu a cerut ca perimetrul in care se afla SAPTE IZVOARE de la Scropoasa sa fie inchis circuitului turistic si sa se limiteze accesul la datele cercetarilor.



Anomaliile magnetice, de la extaz la agonie



Dr. ing. Ion Olteanu declara in vara anului 2003 pentru cotidianul Libertatea ca dosarele de la „Sapte Izvoare" au fost redeschise in 1990, iar testele moderne confirma ca apa izvoraste dintr-o grota, unde se afla un imens lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secunda. Izvoarele sunt intr-adevar unele dintre cele mai pure surse naturale de apa plata din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, inca nestiindu-se cauza si efectele ce le pot avea anomaliile respective asupra organismului uman. Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului National de Fizica a Pamantului, a precizat recent ca, in urma studiilor de cercetare a rocilor, ultima inversare a polilor magnetici a avut loc acum 780.000 de ani. Conform cotidianului Ziarul, unii cercetatori situeaza fenomenul la sfarsitul anului 2012, marcat de schimbarile dramatice de climei, iar radiatiile solare mult mai puternice sunt o consecinta ce va afecta in special persoanele care simt campul electromagnetic al Pamantului, respectiv paranormalii. Investigatiile facute de noi au dus si la descoperirea partii pline a paharului, deoarece exista un dispozitiv caruia, din motive de publicitate, nu ii dam numele, care, combinand elemente de radionica si organicitate, focalizand un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, are efecte benefice asupra unor maladii, apa distilata isi schimba gustul, iar plantele tratate cu apa incarcata de respectivul aparat cresc remarcabil mai repede decat celelalte plante.



Un alt loc unde ar trebui cercetat efectul benefic al anomaliilor magnetice este Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la poalele Fagarasilor, unde incepand din secolul al XVI-lea crestinii ortodocsi au descoperit un izvor cu proprietati miraculoase. De atunci, mii de credinciosi suferind de boli psihice, printre care depresiile si epilepsia, si-au gasit videcarea. Revenind la Sapte Izvoare de la Cheile Zanoagei, un grup de cercetatori bucuresteni a intocmit un proiect de captare si imbuteliere a apei „sacre" si totodata, in cooperare cu consiliile locale, cu cateva organizatii nonguvernamentale din strainatate si cadre ale Universitatii Valahia din Targoviste, au demarat actiunea de realizare in partea estica a Masivului Bucegi a unui „antipolis". Mai precis, o statie-pilot in care sa se testeze o forma de civilizatie rurala, cu diminuarea factorilor urbani nocivi, dar cu pastrarea unor cuceriri ale civilizatiei citadine, cum ar fi internetul si telefonia mobila. Vorbim de apa pura, care necesita sute de milioane de euro, bune de investit intr-o tara membra UE, unde, in mileniul trei, comune intregi din judete precum Tulcea sau Vaslui sunt lipsite complet de surse obisnuite de apa potabila, sau aceasta nu se poate folosi din cauza poluarii. Festivismul sarbatoririi Zilei Mediului a trecut neobservat de omul de rand, in conditiile in care toti suntem vinovati intr-o mica sau mare masura de poluare. Pana cand?!


 
PM|  Top
Cocolina
view post Posted on 1/3/2012, 12:53 Quote|




Misterioase locuri de pe planeta



1. Triunghiul Bermudelor. Cel mai cunoscut loc al misterelor, Triunghiul Bermudelor a devenit faimos mai ales pentru numeroasele disparitii „ciudate“inca din 1950, se vorbeste despre avioane si ambarcatiuni care s-au pierdut aici, iar lista lor e ingrijorator de lunga. Pentru unele dintre ele au fost gasite, in cele din urma, explicatii rationale satisfacatoare, dar pentru citeva nu s-au gasit inca astfel de lamuriri.


2. Insula Alcatraz. Situata in largul coastei vestice a Statelor Unite ale Americii, insula a gazduit printre altele si o inchisoare militara in care a fost detinut, printre altii, Al Capone, cel mai cunoscut dintre gangsterii Americii. Iar inchisoarea federala de la Alcatraz e scena unor aparitii ciudate si sunete stranii, toate puse pe seama faptului ca aici s-au petrecut niste morti violente, ale unor oameni care oricum aveau multe pe constiinta, iar spiritele lor nu si-au gasit inca linistea,


3. soseaua Balete, din Quezon City, Filipine. Aici, cea mai frecventa aparitie stranie este „doamna in alb“. Este vorba despre o femeie cu parul lung, imbracata in camasa de noapte si care apare, in intuneric, in calea masinilor ce trec pe sosea. Specialistii in paranormal spun ca ca ar fi vorba despre o femeie violata de soldatii japonezi in timpul invadarii Filipinelor, in cel de-al doilea razboi mondial.


4. Heizhu Valley, China. Aceasta este o regiune muntoasa strabatuta de vai unde au avut loc disparitii misterioase si tragice. Se zice ca, in 1949 30 de soldati din Kuomintang au intrat in valea mortii si n-au mai iesit niciodata. in 1976, trei membri ai unei expeditii de prospectori au disparut si ei aici. Dupa trei luni de cercetari, le-au fost gasite scheletele. in 1995, din doi soldati intrati in vale n-au mai fost gasite decit armele.


5. Mapimi, Mexic. Legendele spun ca este o zona unde suntele amutesc, pur si simplu, iar oamenii nu se pot auzi chiar daca stau la distante foarte mici. Din acest motiv a fost numita „zona tacuta“. in anii ‘30, un pilot mexican a raportat ca i s-a defectat radioul de bord, in chip misterios, deasupra tinutului; ulterior, si altii au sustinut ca aici radiourile nu functioneaza, iar busolele se zapacesc. Cercetatorii au descoperit ca zona se afla intre paralele nordice de 26 si 28 grade latitudine, intre care se afla - pe alte meridiane - piramidele egiptene, Triunghiul Bermudelor si cetatile sacre din Tibet. Legenda spune ca aici se pot vedea destul de frecvent sfere luminoase zburatoare, dar si fiinte foarte inalte, care cutreiera suspect desertul.

 
PM|  Top
16 replies since 2/10/2011, 17:49
 
Reply|